Continuam seria colindelor de Sarbatori. Azi tratam faimoasa expresie Lerui ler, folosita cu succes in colindele romanesti. Nu multi stiu despre ce e vorba, dar toti suntem nevoiti sa auzim de sarbatori ca lerui ler, chiar daca nu suntem de acord. O fi leru ler, n-o fi?
Plecam de la DEX:
Ler: cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. Ler poate insemna si vreme, timp, floarea vârstei, farmec, gust, plac, dorinţă.
Pana acum intelegem ca e o interjectie bagata de umplutura, pentru a obtine o impresie acustică plăcută. In alte cuvinte, vrajeala comerciala, inca o lacrima, inca un ler, banii sa iasa si noi sa fim tristi de sarbatori, pentru ca lerul este ler. De ce? Mai cautam…
Ne oprim in Formula As, care face o analiza amanuntita, din care retinem:
Probabil ca intr-o vreme a fost inteles de cei ce colindau, probabil avea o semnificatie foarte adanca, de vreme ce este atat de frecvent, si era incarcat de magie si forta, de vreme ce s-a pastrat pana astazi, in ciuda faptului ca nimeni nu-i mai pricepe sensul. Nenumarati lingvisti, istorici, folcloristi au incercat sa dezlege misterul acestui refren si sa descopere originea sa. Rezultatul a fost de fiecare data neconvingator: de la nume de imparati romani (Aurelian, Valerius sau Galerius), la nume de divinitati si de regi apuseni medievali, si pana la crestinescul cult „aleluia”, acest nucleu magic al unui arhaic rit de trecere a cunoscut cele mai bizare interpretari. Cel mai mare succes a avut-o ideea provenientei lui „lerui ler” din „aleluia”, in ciuda faptului ca acest refren este propriu colindelor laice, precrestine, in care Biserica nu s-a putut strecura decat superficial, prin simple inlocuiri de nume.
Aici avem mai multe explicatii, acum stim sigur ca lerul are legatura cu religia, probabil de aici si atitudinea pioasa a celor care canta folosind lerul in colinde.
Wikipedia confirma si ea cu un colind religios, deci ne oprim din cercetare. Ma declar multumit cu ler=aleluia, pare cea mai plauzibila varianta, in concluzie romanii se roaga chiar si atunci cand merg la colindat. Cool!
Lectia de cautat pe Google s-a incheiat pentru azi. Sarbatori fericite si nu uitati: Lerui ler!




Nu-i cu cratima?
„leru-i ler” … „si iarasi ler” …
Circula ambele variante, si mie mi se parea mai logic cu cratima ( i=este), dar cele mai multe referinte sunt fara
http://dexonline.ro/search.php?cuv=lerui.
[…] ca LER e defapt “liceul Emil Racovita” (hi hi, ce gluma am facut). Ajung pe blogul lui Marius Sescu unde vad un articol din 2008 care seamana foarte mult cu ce scriu eu acum. Marius chiar a citat si […]