Nu e prima dată când mi se întâmplă asta. În timpul săptămânii trag de clienți, trimit emailuri, dau telefoane ca să rezolv diferite proiecte, sarcini, și mulți clienți, mă rog, angajați de-ai lor, îmi zic că nu e nici o problemă, nu e urgent, avem timp, lasă că vedem noi, mai discutăm ș.a.m.d. Ok, o las mai moale, după aceea vine ziua de vineri și toți o iau razna.
Încep să primesc telefoane, emailuri, hai să facem, să dregem, poți rezolva azi, la noapte te rog, hai că e urgent.
Și când le spui că e vineri, de obicei vinerea o lași mai moale, vorbim luni dimineață, tot ei sunt dezamăgiți, de parcă nu te-ai fi rugat de ei ca să îți poți face treaba. Și luni iar încep, că lasă, avem timp, vedem noi…
Nu înțeleg chestia asta, este o regulă care spune că de luni până joi trebuie să freci menta și vinerea tragi tare, ca să recuperezi tot ce nu ai făcut toată săptămâna, să îi arăți șefului că ai prestat ceva?
Dacă ai avut vreme să scrii pe blog despre asta, o să creadă că nu-i așa de neagră situația și vor continua.
Munca mea, regulile mele. P.S: vorbește mai încet, dorm fetele. 😀
Eu, mă rog studenții până la urmă, au un obicei tâmpit: freacă menta în primele 12 din semestru și la sfârșit – în ultimele 2 săptămâni din semestru și în sesiune – bagă cât de cât tare s-o scoată decent la capăt. Poate și de aici e faza.
Posibil, procrastinare îi zice.