M-am întâlnit cu un olimpic la matematică și nu a fost așa cum m-aș fi așteptat

Din aprilie până la sfârșitul lunii iunie Orange are o campanie faină prin care îi sprijină pe olimpicii din România, Ofertă de nota 10. Practic pentru fiecare cartelă Prepay reîncărcată cu o opțiune Star de 6 sau 8 euro ei alocă 5% din valoarea reîncărcării într-un fond de susținere a olimpicilor la matematică din clasa a IX-a, iar la finalul campaniei suma va fi distribuită lor, în mod egal.

Sunt 43 de olimpici înscriși, din toate județele, iar până acum s-au adunat peste 56 de mii de euro și mai este încă o lună de campanie, deci e ceva. Asta așa, ca să știți că dacă vă încărcați cartelele și voi îi susțineți pe olimpici, 5% ajung direct la ei.

Când am aflat de campanie am postat și eu un mesaj pe Facebook, mai ales că tocmai reîncărcasem o cartelă, și am primit comentarii de genul: Mișto ideea, dar e campanie de PR, cine știe câți bani ajung de fapt la copii. Ei bine, eu chiar cred că ajung toți banii, și când cei de la Orange mi-au oferit ocazia să mă întâlnesc cu unul dintre olimpicii participanți am acceptat.

Faceți cunoștință cu Ștefan Tifrea, olimpic la matematică, student în clasa a IX-a la Colegiul Național Gheorghe Vrânceanu din Bacău, pasionat de informatică, muzică, computere, seriale TV și evident, gamer, ca toți tinerii de vârsta lui. Din ce am înțeles, catedra de matematică de aici e cea mai tare din zonă, cu numeroși elevi olimpici.

oferta-nota10-orange (2)Ștefan îmi arăta soluția unei probleme și eu mă prefăceam că înțeleg soluția, deși cred că m-am prins cam după 2 zile. 🙂

Recunosc, eu în liceu nu am avut tangență prea mare cu olimpiadele. Deși am terminat tot la matematică-informatică și eram inteligent, nu aveam o înclinație spre o anumită materie, deci mă așteptam ca Ștefan să fie genul de elev care studiază non-stop doar la matematică pentru a face performanță. M-am înșelat.

Pentru el matematica nu e o materie, ci o pasiune. La 3 ani învăța singur să citească, în grădiniță făcea deja înmulțiri, în generală devenea fascinat de lumea cifrelor și începea să aibă primele succese la olimpiade, iar acum participarea la concursurile de matematică, informatică și olimpiade fac parte din viața lui de zi cu zi, sub îndrumarea profesorului de matematică Lucian Lazăr.

Știți cum zboară orele atunci când faci ceea ce îți place și nici nu îți dai seama când a trecut ziua? Cam așa e și cu olimpicii pasionați, cam așa e și cu Ștefan. Din clasa a cincea până acum a fost primul pe județ la olimpiada de matematică, ajungând să ia medalii de argint și bronz și la olimpiada națională, pe lângă premiile câștigate la concursuri internaționale.

Să nu credeți acum că pasiunea e suficientă fără muncă susținută, Ștefan îmi zicea că de regulă petrece 2-3 ore pe zi pentru pregătirea la matematică, deși are și zile când nu studiază deloc sau doar o oră. Perioadele intense sunt cele de dinaintea concursurilor sau olimpiadelor, când poate ajunge și la 6 ore pe zi, dar el nu simte asta ca o muncă. Știu ce gândiți, cu toții ne dorim să muncim de plăcere.

Ok, dacă Ștefan e așa de inteligent, sigur are parte de niște colegi invidioși pe succesul lui, m-am gândit eu. Din contră, mi-a zis el, e într-una din cele mai bune clase din liceu, cu media de admitere peste 9.60, mulți dintre colegii lui participă la olimpiade, și nu doar la matematică, ci la toate materiile. Un fel de pepinieră de viitoare genii, dacă mă întrebați pe mine.

Totuși, mie nu mi se pare remarcabil doar faptul că participă cu succes la olimpiade, realizare care i se datorează atât învățătoarei care l-a îndrumat, profesorului din generală, celui din liceu cât și părinților, ce au la rândul lor înclinație spre matematică, cel mai interesant este faptul că în clasa a IX-a Ștefan știe deja ce vrea de la viață, e orientat spre matematică și informatică, vrea să urmeze o carieră în domeniu, practic deja și-a creionat traseul pe următorii 10-15 ani. Acum gândiți-vă un pic la voi, cum erați în clasa a IX-a. Știați ce vreți de la viață, ce o să vă faceți când veți fi mari? Că eu sigur nu.

Concluzia e că un elev nu ajunge olimpic printr-un miracol. Ține de descoperirea pasiunii din timp, de urmarea ei, de efortul depus pentru a deveni cât mai bun într-un domeniu  (regula celor 10.000 de ore de muncă) dar și de oportunitățile care îți apar în mediul înconjurător, pentru că dacă nu ai parte de profesori care să te îndrume, de părinți care să te înțeleagă s-ar putea să rămâi doar un diamant neșlefuit. (să citiți Excepționalii pe tema asta).

Dacă reușești să îți descoperi din timp pasiunea și să o urmezi vei avea succes, și nu mă refer neapărat doar la bani, ci și la împlinirea sufletească, la senzația aceea de bine care apare când simți că ceea ce faci tu influențează lumea în care trăim. Și banii vor veni în timp.

Sincer mă bucur că Orange a venit cu inițiativa asta, de a îi susține pe elevii olimpici la matematică donând o parte din încasări. Sunt niște bani pe care olimpicii îi vor investi probabil tot în pasiunea lor, matematica, într-un fel sau altul. Sper doar ca România să le ofere suficiente oportunități când vor crește mari pentru a îi menține aici, în țară, iar Orange să mai aibă campanii de genul ăsta și pentru elevii de la alte materii.

Voi ați participat la olimpiade când erați la școală?

Recomandă prietenilor!



2
Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
newest oldest most voted
Notify of
Andrei
Vizitator
Andrei

Nu am participat, dar nici profesorii nu ne încurajau prea mult.

trackback

[…] Marius Sescu – „M-am întâlnit cu un olimpic la matematică și nu a fost așa cum m-aș fi așteptat” […]