A mai apărut un articol despre felul în care Facebook ne face viața mizerabilă, deoarece prietenii postează aici doar clipele fericite din viața lor și își exagerează realizările, vacanțele, mașinile, stilul de viață, tocmai pentru a obține admirația celor din jur. E deprimant dacă tu crezi că nu ești la același nivel cu ei, e adevărat, dar e vina noastră dacă credem tot ceea ce vedem pe Facebook, zic eu.
Citeam fascinat un articol despre istoria weekendului, cum a ajuns societatea pe parcursul a 100 de ani să accepte cele două zile libere pe săptămână, și cum perioada în care trăim, unde munca este pusă pe primul loc, aproape că l-a distrus. Am ajuns așa de obsedați cu productivitatea muncii, încât atunci când frecăm menta chiar și o oră ne simțim vinovați, fără să realizăm că avem nevoie și de timp liber.
Contrar aparențelor, nu crești copilul ca să îți dea un pahar cu apă la bătrânețe, nici ca să aibă grijă de tine când nu vei mai putea tu să faci asta (deși sperăm și la asta), și nu o faci nici pentru a te simți împlinit ca om, sunt suficienți oameni fără copii care au realizat enorm de multe în viață. Motivele sunt ceva mai adânci.
Mulți dintre cei care au sau vor să lanseze un magazin online au impresia că e vorba doar de bani, dacă ai suficient buget pentru reclame e doar o problemă de timp până când clienții apar. Din păcate nu e chiar așa, și am văzut de multe ori magazine online cu bugete mici cum se ridică, în timp ce magazinele mari, cu bugete impresionante, o dădeau în bară, pentru că ignorau niște aspecte simple. Diferența o făceau proprietarii, magazinele mici de regulă au în spate oameni pasionați, care își dau interesul să meargă afacerea, deoarece depind de ea. Totuși, e 2017, și în continuare văd greșelile de mai jos la magazinele online:
Voiam să fac o analiză profundă despre idioțenia juriului format din oameni care nu au nici o treabă cu designul sau cu ideea de Hai să verificăm pe Google, dar sunt dispuși să arunce 50.000 lei din banii bucureștenilor pe un logo furat de pe net, dar nu cred că are sens, e suficient să pun alături noul logo al Bucureștiului cu cel al orașului New Taipei, cel mai aglomerat din Taiwan. Vedeți diferențele?
Răsfoiam niște emailuri mai vechi și am dat peste unul unde eram invitat ca speaker la o conferință. Evident, conferința era în alt oraș, eu aș fi pierdut minim 1 zi pe drum, plus transport, dar mi se sugera că plata este în reach, adică nu avem bani să te plătim, deși noi vrem să vindem bilete, dar cine știe câți potențiali clienți vei agăța cu ocazia asta… Am râs și acum, când mi-am amintit cum i-am trimis la plimbare. Rău Sescu ăsta, nu vrea el să piardă o zi din viața lui pentru a îi îmbogăți pe alții. 🙂
Pe scurt viața într-o agenție este ca mersul pe sârmă, încerci mereu să păstrezi un echilibru între pretențiile uneori absurde ale clienților și realitățile din piață plus toanele colegilor și șefilor, mai ales prin agențiile mari. Dacă vă întrebați cum e viața într-o agenție câteva dintre clișee au fost ilustrate cu fotografii stock pe BoredPanda, și credeți-mă că sunt cele mai ușor de digerat, în realitate viața bate filmul, și multe dintre cerințele clienților sunt atât de absurde încât nu te-ar crede nimeni dacă am povesti. Aaa, nu v-am zic de clientul care măsura logo-ul de pe site cu rigla, pe ecranul monitorului, și ne zicea cât trebuie să îl mărim? Sau de clientul care vroia să îi facem și lui un Facebook, dar mai bun? Sau de cel care vroia să îi construim un CMS de la zero, dar să nu coste mai mult de câteva sute de lei? Și mai sunt…