Contrar aparențelor, nu crești copilul ca să îți dea un pahar cu apă la bătrânețe, nici ca să aibă grijă de tine când nu vei mai putea tu să faci asta (deși sperăm și la asta), și nu o faci nici pentru a te simți împlinit ca om, sunt suficienți oameni fără copii care au realizat enorm de multe în viață. Motivele sunt ceva mai adânci.
În primul rând facem și creștem copiii deoarece sunt o parte din noi, și experiența creșterii unui copil nu se compară nu nimic altceva. Să vezi puiul de om cum prinde formă sub grija ta, cum evoluează, cum ajunge mai bun ca tine, e o provocare și în același timp o recompensă extraordinară.
În al doilea rând, ca părinte o vei da de multe ori în bară, vei învăța din greșeli, dar dacă ești dispus să înveți și tu de la copil, să înțelegi că nu doar tu ești cel care le știe pe toate, la final nu vei crește doar un om bun, ci și un prieten, un partener care te va urma în aventurile tale, alături de care poți explora lumea, poți crește și descoperi pasiuni.
Știu că nu sunt chestii mega wow, dar trebuia să le scriu undeva. Ieri am ieșit pentru prima dată cu bicicletele la plimbare cu Diana, vreo 7 kilometri prin oraș. În condițiile în care acum o lună abia învăța să meargă pe 2 roți ziua de ieri mi s-a părut senzațională, și mi-am dat seama că am ajuns acolo: am un nou partener de aventuri.
Și da, încă cred că e bine să faci copii când ești tânăr, noi am început la 27, puteam să mai așteptăm, dar probabil nu am fi avut la fel de multă energie pentru a explora lumea alături de ei la timpul potrivit.
Totuși, niciodată nu e prea târziu, dacă îi vrei.
Haha tre sa am peste 18 ani aparent ca sa citesc haha. Nu ma asteptam la asta la asa un titlu :))
What? 🙂
Eu sper să fie de whisky.
Mulțam.
[…] ești tânăr, și că dacă vrei copii nu îi vrei pentru paharul cu apă de la bătrânețe, ci pentru experiența unică, provocare și recompensă […]