Are Andrei niște dileme existențiale pe care le avem cu toții cred, după ce trecem de 30 de ani: dacă eu pățesc ceva cum se vor descurca cei apropiați fără mine? Evident că răspunsul e complex și oarecum cinic, pe scurt sună cam așa: ai nevoie de bani, de investiții, și membrii familiei trebuie să fie cât mai independenți posibil.
Am văzut mai multe distribuiri ale unui articol legate de dezavantajele copiilor, dacă e să fim un pic cinici: unii părinți îi regretă, un copil nu garantează că nu vei fi singur la bătrânețe, nici că vei fi mai fericit, sau că viața ta va avea brusc sens după ce apare copilul. Argumente decente, scrise probabil de cineva care nu își dorește copiii și caută studii, cifre care să îi valideze convingere. Mi se pare corect, am scris și eu când eram mai tânăr că nu toată lumea trebuie să facă copii, dar dacă vrei unul ar fi mai ok să îl faci când ești tânăr și mai ai răbdare, timp și energie. Dar mai e o chestie legată de cei mici care ne ocupă tot timpul. E adevărat, copiii sunt greu de crescut.
În condițiile în care românii se agită pe tema familiei deși Coaliția pentru Vanilie are tot mai mulți susținători prinde bine și un studiu pe tema asta, familie tradițională și familie modernă. E interesant că mulți români zic că fac parte dintr-o familie tradițională, dar și-ar dori o familie modernă.
Contrar aparențelor, nu crești copilul ca să îți dea un pahar cu apă la bătrânețe, nici ca să aibă grijă de tine când nu vei mai putea tu să faci asta (deși sperăm și la asta), și nu o faci nici pentru a te simți împlinit ca om, sunt suficienți oameni fără copii care au realizat enorm de multe în viață. Motivele sunt ceva mai adânci.
