Are Andrei niște dileme existențiale pe care le avem cu toții cred, după ce trecem de 30 de ani: dacă eu pățesc ceva cum se vor descurca cei apropiați fără mine? Evident că răspunsul e complex și oarecum cinic, pe scurt sună cam așa: ai nevoie de bani, de investiții, și membrii familiei trebuie să fie cât mai independenți posibil.
Evident că e foarte greu să treci peste trecerea cuiva drag. Tuturor ne place să credem că suntem indispensabili, că vom fi ok și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți, dar uneori shit happens. Un accident grav, o boală ce apare din senin și poți dispărea rapid din peisaj.
Cei apropiați vor suferi mult după tine, dar cu timpul le va fi mai ușor, dacă nu trebuie să se streseze și pentru a își asigura traiul zilnic. Și dacă ești genul precaut parcă ai vrea ca familiei să îi fie bine și după ce tu nu vei mai fi.
Bani puși deoparte
Cei care fac educație financiară spun că e bine să ai puși deoparte banii pentru a trăi minim 6 luni de zile, fără alte venituri. Dacă poți pune și mai mult deoparte, gen banii pentru 1-2 ani de trai, deja dormi mult mai liniștit noaptea. Chiar dacă pățești ceva familia are suficient timp să își revină, să se ajusteze situației.
Investiții și generarea de venituri pasive
Sigur, și asigurările de viață pot fi o soluție, dar eu sunt un om mai practic, și vreau să pot calcula randamente, să știu ce bani voi câștiga, nu să sper că dacă pățesc ceva oamenii drăguți dintr-o companie vor respecta contractul.
Pe lângă bani puși deoparte pentru urgențe ăsta e nivelul următor, și trebuie să gândești pe termen lung și să îți crești veniturile, încercând să nu crești prea mult cheltuielile.
Experții recomandă să economisești și investești minim 25% din venituri, dar știu și cazuri de oameni ce pun deoparte 50% din veniturile lor actuale, pentru a se retrage mai rapid din câmpul muncii sau a avea mai multe surse de venit la bătrânețe sau un backup. Pot să fie investiții imobiliare, acțiuni și obligațiuni pe bursă, investiții directe în companii, depinde de nivelul de educație financiară și rezistența la stres a fiecăruia. E o diferență mare între faptul că de mâine dacă nu mai muncești nu mai primești nimic și nu mai muncești dar îți vin niște sute sau mii de euro din dividende, chirii etc. Pe termen lung, nu peste 5 ani.
O familie independentă și diversificarea veniturilor
Mi se pare normal ca într-o familie ambii parteneri să lucreze, și dacă se poate să fie chiar buni pe domeniul lor, să nu depindă de un singur salariu.
Și asta nu e doar ca poliță de asigurare în cazul în care unul pățește ceva, ci în general ești mult mai relaxat când vin mai mulți bani în casă, din mai multe surse diferite – job, firmă, un hobby ce aduce și bani, dividende, chirii.
Idem și copiii, cred că trebuie să învețe valoarea banilor de mici, iar părinții să îi ajute să descopere la ce sunt buni și cum pot să fie utili în societate, făcând și bani din aptitudinile lor. Nu, școala nu face asta.
Sunt prea multe cazuri de copii alintați ce la 30 de ani încă erau pe banii părinților, iar când părinții s-au dus ei au sărăcit brusc, că nu știau să facă nimic concret, erau doar niște paraziți.
Alte idei?
