Pe mine mă amuză când văd diverse agenții cum se laudă cu premiile câștigate pentru campaniile de publicitate, pe la festivaluri. Înțeleg ideea, trebuie să arătăm că suntem buni pentru a atrage clienți noi, avem trofee, valoare, recunoaștere, dar realitatea este că în spatele reclamelor bune sunt niște oameni creativi, care vin cu idei geniale. Dacă oamenii geniali pleacă din agenție brusc nici premiile nu mai vin, și agenția dispare din peisaj.
De asta agențiile de publicitate și firmele ce activează în domenii creative ar trebui să pună accentul pe atragerea și menținerea angajaților valoroși, nu pe ideea de avem noi un sistem special, care generează reclame bune pe bandă.
O idee din cartea How to make better advertising and advertising better.
Și faza asta e valabilă în multe domenii. De cele mai multe ori oamenii se angajează într-o firmă nu doar pentru salariu, ci pentru că știu că acolo lucrează deja alți oameni faini, și pot face lucruri mișto împreună, pot fi provocați la nivel intelectual.
De la un nivel în sus salariul nu mai funcționează ca stimul pentru a atrage și menține angajații, și atunci vine partea asta: merg la job pentru că îmi place să lucrez cu oamenii și clienții firmei.
Problema? Chestia asta funcționează bine când firmele sunt la început, echipele sunt puternice, când obiectivul e Let’s make money and have fun. Pe măsură ce firma crește și obiectivul devine doar Let’s make money, e tot mai greu să atragi oamenii buni, care nu urmăresc doar banii în viață. Și nu poți face performanță cu oameni slabi.
Cand ai 20 de ani accepti orice, ca sa ai experienta. Dupa 25 te uiti la salariu, ca ai nevoie de bani. Dupa 30 incepi sa te uiti si la firma, colegi, clienti, ca viata e scurta, nu merita sa inghiti mizerii.
Corect.