Romania a intrat dupa ’89 in lumea buna. Cel putin cu numele, pentru ca sincer, nici acum nu suntem pe deplin „integrati”. Odata cu aceasta intrare, au inceput sa apara si la noi brandurile internationale, pe langa cele autohtone, din perioada comunista.
Dupa ’89
Brandurile au inceput sa faca ce stiu ele mai bine. Sa determine consumatorii sa le cumpere! Romanii, vitregiti de atatea decenii de beneficiile capitalismului, au intrat in joc si s-au apucat de shopping. Haine, alimente, electrocasnice, masini, tot ce era considerat de romanii ca un indicator al statului social a fost achizitionat rapid, in incercarea de a demonstra ca o ducem bine. Singura problema e ca nu o duceam prea bine, cel putin ca putere de cumparare. De fapt nici acum nu o ducem stralucit, dar mai avem speranta.
Aici au intrat pe fir bancile. Care au inceput sa apara mai des ca ciupercile dupa ploie. Si au inceput sa faca ce stiu ele mai bine. Sa ofere credite! Dobanda e de 40% – nu conteaza. Platesti o rata egala cu doua treimi din salariu – Nu conteaza. Important e sa aratam ca avem cu ce, sa ne prefacem ca stilul nostru de viata e mai bun decat al celorlalti.
Nu e misto sa scoti din buzunar un telefon de 2.000 RON, cumparat in rate, ca sa dai un bip? Nu e fain sa iti cumperi masina in leasing, chiar daca tu mergi la job pe jos sau cu metroul? Nu e cool sa pleci in concediu pe Coasta de Azur, chiar daca la intoarcere vei plati 5 ani rate pentru concediul ala? Nu e tare sa iti cumperi haine de la Armani si Versace, chiar daca acasa nu mananci decat paine cu sana?
Multi dintre romani asa gandesc, si aici e problema! In dorinta lor de a isi ridica statutul social, de a fi ceea ce nu sunt, de a adopta obiceiuri de consum pe care le vad la cei care intradevar au bani, cauta resurse de finantare alternative, si se ingroapa in credite pentru toata viata. Bancile abia asteapta!
Despre credite si carduri de credit
Am 25 de ani si pana acum nu am facut nici un credit, nici de consum, nici cu buletinul, nici impotecar. Nu pentru ca nu mi-as fi permis sau nu as fi avut nevoie, ci pentru ca am preferat sa imi folosesc capul si sa astept pana la momentul propice, cand imi cumparam produsul respectiv cu banii jos. Nu vreau sa spun ca creditele pot fi evitate complet ( inca mai am dubii in privinta creditului ipotecar ), dar Inainte de a face un credit e bine sa ne gandim: chiar avem nevoie de lucrul respectiv? Investitia facuta ne va aduce bani, ne va imbunatati viata, sau e doar de fite, si pentru a ii impresiona pe altii?
Vremea creditelor cu buletinul a trecut, din fericire! Citeam un articol in EVZ despre cardurile de credit care prind la romani, din ce in ce mai puternic. E acelasi lucru, romanii se bucura ca nu mai au nevoie de acte, ca isi pot cumpara rapid tot ce doresc. Dar nu se uita la dobanda de 30%, cu care bancile abia asteapta sa ii taxeze.
Da, in primele 30 sau 60 de zile e adevarat ca dobanda este zero, dar cati dintre cei care folosesc cardurile de credit returneaza banii in aceasta perioada? 10-15% cred ca e un procent exagerat. Restul raman cu ratele de platit, pentru lucruri de care nu aveau cu neaparat nevoie.
Apropo de carduri de credit, mi-am amintit si de reclama pentru Bonus Card de la Garanti Bank, cea cu Gyuri Pascu. Nu stiu de ce, dar imi aduce aminte de reclamele care aparusera exact dupa revolutie. E incredibil, cumperi din magazinele partenere si ai bonus 1%. Un mare fass, avand in vedere cat de putine sunt acele magazine partenere, si faptul ca preturile din magazinele respective e mai mare decat normalul. De remarcat termenul pompos bonus card. In realitate e doar un simplu card de credit, cosmetizat si cu parfum de „nu vrei si tu”!
Concluzia
Inainte de a face un credit sau de a solicita un card de credit, folositi-va capul! Chiar aveti nevoie de credit, sau e doar un moft? Poate ca acum pare solutia ideala, dar in viitor, cand ratele se vor tot aduna, iar salariul va ramane acelasi, situatia nu va mai fi la fel de roz.
cum sa avem putere de cumparare daca nu avem bani? 😀
ai zis de leasing. e o diferenta aici.
leasing si rate. persoanele fizice care isi fac rate la banca. leasingul il fac persoanele juridice. si leasingul se scade lunar din profitul firmei, deci nu mai dai la stat 300 euro pe luna ci firmei de leasing. asa ca leasingul este o metoda buna sa-ti iei masina.
in rest … ma bucur ca dupa Luca sau Buhnici ai pus si tu un articol cu aceasta tema. sper sa citeasca cat mai multi si sa impartaseasca prietenilor pentru a se opri aceasta nebunie cu creditele luate pentru prostii si nu pentru lucruri cu adevarat imporatante. altexul deja a dat tunul acum 2-3 ani. acum se pare ca este randul creditelor ipotecare. si aici este mai grav …
Dragosh, din cate stiu eu, pot face leasing si persoanele fizice.
De citit lumea citeste. De bagat la cap vom vedea.
Leasingul este adresat atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. Este de doua tipuri: financiar si operational. In proportie de 95% in Romania se deruleaza contracte de leasing financiar, care presupun inchirierea obiectului contractului si posibilitatea ca acest obiect sa devina proprietatea celui care il inchriaza(de obiecei, contra unei valori reziduale care trebuie platita la sfarsitul perioadei contractuale). Leasing-ul operational presupune inchirierea de obiective tehnologice, locatii si echipamente de mare valoare, fara posibilitatea de a le cumpara la sfarsitul perioadei contractuale (si este specific persoanelor juridice). Avantajul leasingului este ca persoanele juridice si PFA au TVA deductibil.
Pana acum vreo 6 luni era mai ieftin sa iti iei o masina in leasing decat sa iti faci un credit auto sau unul de nevoi personale, pentru ca DAE la leasing era mai mic.
Card de credit sa nu va faceti in viata voastra 🙂
Mersi de precizari.
în opinia mea, treaba stă cam aşa: salariul mediu în România nu permite decât un trai cât se poate de decent (adică la limită şi în ultima vreme tinde serios s-o ia la vale). Consider că omul gândeşte aşa: am un ban acum, de ce să-l pun de-o parte şi să rabd? nu rabd eu destul când n-am? măcar acum să mă bucur de banii mei (munciţi cinsit sau nu). şi când are, se pune pe cheltuit. în general, pe tot felul de prostii inutile. apoi, când s-a terminat punga, omul deja s-a obişnuit cu un anumit stil de viaţă şi începe să contracteze credite. de-aici, e povestea pe care toată lumea o ştie. există însă şi momente în viaţă în care ai nevoie absolut urgentă de o anumită sumă de bani şi nu pentru a-ţi satisface un moft. iar ca să nu fiu morbid şi să vă fac puţin să zâmbiţi, imaginaţi-vă un sms care sună cam aşa: e a 2a lună când nu vine. mâine mă duc la doctor. ne-am dat dracu’.
A.Faith – un sms de genul ala chiar ca e nasol.
[…] Romanii si creditele – aparentele conteaza http://www.mariussescu.com – […]
Problema nu sta in faptul ca iei sau ca nu iei un credit ci in faptul ca romanii nu au o cultura a creditului si a creditarii.O astfel de cultura se formeaza in timp si prin accesari!
Gyuri Pascu isi face si el meseria si o face bine. Nu e vina lui ca omul de marketing de la banca respectiva nu si-a dat sema ca degeaba ai un produs , o reclama frumoasa daca schema nu se inchide cu numarul de parteneri. Acelasi esec la avut si Club Capital tot din cauza numarului redus de parteneri.
Unii nu invata niciodata…
[…] Zero ( pentru carduri de credit ), tot de la BT. Enervanta si reclama respectiva, am explicat aici de ce. Etichete: mizerii, reclama, Romania […]
Cum a spus si Mihai Vintila nu avem o cultura in acest domeniu! Daca inainte de ’89 lumea din occident se mira cand auzea ca noi nici nu stiam ce e ala un credit, acum facem credite pentru orice lucru nesemnificativ.
O sa ajungem la un moment dat sa ne facem testamentele cam asa: „…si pentru tine dragul meu ratele la casa si masina (sper sa le termini de achitat in 10 ani)…”.