Lucrăm la agenție și cu clienți ce vând produse scumpe pe internet, ce pentru românul de rând au prețuri exorbitante. Da, știu, veți fi șocați, dar sunt și români cu bani ce dau câteva mii de euro pentru o masă de cafea sau o bicicletă, ori câteva sute de euro pe un parfum. Dar nu asta am remarcat, ci faptul că românul atunci când nu își permite un produs face mișto de el. Un fel de Nu îmi permit, dar le arăt eu lor.
Faceți un experiment simplu, mergeți pe orice categorie de pe eMag și sortați în ordine descrescătoare. Uitați-vă la recenziile produselor scumpe, chiar dacă nu vreți să vă luați acum un televizor la 97.000 lei sau o bicicletă la 31.000 lei sau un parfum la 1600 de lei. E plin de miștouri.
Lăsăm la o parte discuțiile despre oamenii cu bani pe care sigur i-au furat, că omul de rând ce lucrează pe 2000 de lei nu prea înțelege că sunt oameni atât de buni în ceea ce fac încât câștigă mii sau zeci de mii de euro lunar, chiar și la noi, și nu mă refer la angajați de la Stat.
Problema cred eu este de educație. Trăind așa de mult timp în socialism românii încă au rămas cu mentalitatea că ce e scump nu își merită banii sau cine are bani mulți sigur nu i-a făcut muncind legal, și în loc să te gândești că vecinul poate muncește mai mult ca tine de o duce mai bine crezi că el fură.
Probabil va mai trece încă o generație până când nu ne va mai păsa cu ce se îmbracă vecinul, ce mașină are sau de ce merge în vacanțe pe Riviera Franceză, când e așa de frumos în Eforie Nord. Și până când vom înțelege că și produsele de lux au publicul lor, iar cei care le cumpără nu o fac pentru a epata, ci pentru diferențele față de cele obișnuite, calitate, brand, sentimentul de exclusivitate.
