Multi acuza romanii ca sunt un popor mediocru. Eu as vrea sa ii combat, sa spun ca nu, ca suntem un popor perfectionist, care isi doreste mai mult, care vrea sa se ridice, sa evolueze, dar asa sa fie oare? In afara de cateva talente care ies la iveala ocazional, si acelea greu, cum suntem noi oare, ca popor? Si aici ma refer la multime, nu la acei cativa care fac diferenta!
Exemple:
Avem alegeri politice la care, daca mergem, votam pe principiul „cel mai mic rau posibil”. Sa nu fie asta o dovada de mediocritate?
Avem absenteism la vot, in proportie de 60-70% din totalul populatiei. Cu toate astea, timp de patru ani de zile, toata lumea va simti consecintele alegerilor, bune sau rele. Nu doar cei care au fost la vot. Toti se vor plange daca va merge mai rau, toti se vor bucura daca va merge mai bine. Tot mediocritate?
Avem politicienii care, in loc sa isi faca campaniile electorale pe baza unor proiecte si a unor planuri, isi fac campaniile doar pe baza de acuzatii la adresa celorlalti. Cred ca fost foarte evident mecanismul, anul acesta, in toata tara. Sa nu fie asta o dovada de mediocritate?
Avem suporterii infocati ai nationalei care spun: Chiar daca diseara luam bataie de la olandezi, tot ne-am descurcat bine pana acum, tinand cont cu cine am jucat. Asta nu e tot mediocritate?
Avem prieteni care stau pe salarii de mizerie, desi stiu ca pot mai mult, in alta companie sau pe cont propriu. Stau pentru ca se tem de schimbari, de provocari, de stres, se tem sa isi asume riscuri. Mediocritate oare, la care ne condamnam singuri?
Avem scoli, licee, facultati in care nu se educa talentele, nu se dezvolta pasiunile, ci se cultiva mediocritatea, se invata mult si inutil. Toti cei care se ridica deasupra sistemului, care isi fructifica pasiunile, sunt invidiati, priviti ca niste ciudati, nu considerati genii. Invatamantul romanesc nu mai e ce a fost, a mai ramas doar iluzia unui sistem performant. Mediocritate iar?
Avem mijloace de transport in comun in care suntem ingramaditi ca sardinele, doar pentru ca firmele nu au chef sa mai suplimenteze traseele respective, deoarece le-ar scade profitul. Noi nu facem nimic, nu protestam, nu refuzam sa mergem cu acele mijloace de transport, nu reclamam, doar inghitim in sec, gandindu-ne ca de obicei – Lasa ca merge si asa!
Concluzie
Lista ar putea continua mult, dar cred ca ajunge, ca sa ne facem o idee de ansamblu.
Cu toate astea, eu vreau sa cred! Vreau sa cred ca in timp, numarul celor care vor cere mai mult, nu doar de la ei, ci si de la ceilalti, va creste. Vreau sa cred ca vom invata sa ne cerem drepturile, sa ne apreciem valoarea, sa ne imbunatatim abilitatile si sa avem incredere in viitor! Vreau sa cred ca vom incepe sa avem incredere in noi!
Pentru ca altfel, ce rost ar mai avea?
Ceri prea mult de la popor !
Asta incercam sa spun si in comentariul legat de meciul de diseara, precum si in alte articole de pe blogul meu. M-am saturat sa ne consideram mediocri si sa nu actionam intr-un fel. Sa lasam de pe o zi pe alta diverse treburi, sa lasam pe seama altora responsabilitatile, sa fim nemultumiti de mediul in care traim dar sa ne complacem in situatia asta, crezand ca puterea de a schimba ceva nu sta in noi. Nu e deloc asa. Suntem un popor foarte capabil, care din pacate sufera puternic de mentalitati invechite si de o acuta subestimare continua. Nu cred ca se cere prea mult de la popor daca i se spune sa incerce sa faca ceva. Nu putem sa stam cu mainile intinse, sa asteptam zile mai bune, sa ne plangem in fiecare zi de cat de mizerabila e viata noastra, dar noi sa nu facem nimic. Iar asta s-a vazut foarte clar la alegerile locale in care toata lumea era „analist politic”, criticand aspru sistemul local, insa majoritatea a decis ca nici macar sa voteze.
@Andreea Marc: Nu cred ca „suntem un popor foarte capabil”, chiar dimpotriva. Presupun ca doar asa ne place sa credem, altfel am fi aratat-o. Uite, daca vrei un copor capabil, uita-te la japonezi, la chinezi, la nemti, eventual la americani. Daca suntem capabili, ce-am facut pana acum? Am construit noi vreun magnetic levitation train? ultima oara cand am mers cu CFR-ul geamurile nu se inchideau bine si a facut 50 km intr-o ora jumate`.
Sunt in mare parte de acord cu articolul, cu o singura obiectie, la partea cu suporterii nationalei. Nu, aia nu e dovada de mediocritate, cel putin nu mediocritatea noastra. E mediocritatea acelor 11 insi din teren, restul tarii n-are nicio treaba cu ei si nu au rol nici in victoriile si nici in infrangerile ‘nationalei’, chiar daca ne place sa ne identificam cu ea, din motive care mie imi scapa.
Capabili suntem prin numeroasele inventii, descoperiri si reusite pe care nu stim sa le promovam asa cum trebuie. Mai mult, nu stim sa le utilizam in folosul nostru ca popor. Avem mintea si puterea, lipseste doar increderea si strategia. Iar lipsa acestora este data de indoctrinarea poporului roman din ultimele decenii. Nu cred ca sunt utopica daca vreau sa scot la iveala si ce e bun din tara asta. Da, sunt constienta ca avem nenumarate defecte. Le-am scos si eu in evidenta pe blogul meu de multe ori. Dar sa vezi doar partile negative si sa fii convins ca nu poti mai mult clar nu este strategia potrivita pentru o dezvoltare benefica.