Problema cu COVID-19 este că în ciuda tuturor măsurilor preventive pe care ni le luăm și recomandărilor făcute de doctori, mulți oameni se îmbolnăvesc fără să știe de unde. Și mai grav este că boala este văzută ca un stigmat, de parcă cei care o fac nu s-au protejat sau și-au căutat-o. Și nu e așa, știu cazuri de oameni foarte precauți, care au respectat toate măsurile de siguranță, dar s-au îmbolnăvit.

Vorbesc cu mai mulți prieteni din România zilele astea, prin bula pe unde ne învârtim noi cam toată lumea a înțeles că nu e de joacă cu Covid-19, noul Coronavirus, deja avem două săptămâni de stat în casă sau mai mult.

Și o să spun ce e pe buzele multora, dar nu au curajul să zică. Majoritatea oamenilor, fiind tineri, nu se tem așa de mult de boală în sine. În schimb se tem să nu se îmbolnăvească și să fie internați în spitalele românești, unde e deja dezastru, deși avem doar 1029 de cazuri confirmate. De asta stau românii în casă, de frica sistemului de sănătate, să nu ajungă internați timp de două săptămâni în spitalele de unde intri cu o boală și ieși cu 3, unde doctorii nu au echipamente, nu au medicamente, aparatură.