
Uneori il invidiez pe Bradut Florescu. Nu, nu pentru ca o arde lejer intr-un paradis tropical, nu pentru ca sta cu burta la soare in timp ce noi tremuram de frig, nu pentru ca a plecat din Romania in timp ce noi ne zbatem aici. Nu, e mult mai simplu. Il invidiez pentru ca pune pe blog poze superbe cu plaje, barci, palmieri, nisip, ape cristaline, cascade, insule, golfuri si alte minuni ale naturii pe care cei mai norocosi dintre noi apucam sa le vedem 5 zile din 365, cand apucam sa evadam in concediu. De aia. Doar 5 zile din 365, majoritatea cam asa ne masuram dreptul la fericire. Bravo Bradut, felicitari pentru curajul de a da totul pe nimic.
Sa revenim la realitate. Realitatea romaneasca, dura si cruda. Cred ca nu putini sunt aceia care, apasati de greutatile unei tari aflate mereu in criza, indobitociti de un guvern care inventeaza taxe tot mai aberante, viseaza cu ochi deschisi la….un an de vacanta. Cum ar fi sa puteti pleca undeva departe, intr-un loc unde sa nu auziti de criza, de taxe, de coruptie, de moguli, de politicieni, de somaj, de concedieri? Nu mult, asa…doar un an, adica sa reveniti cam cand spera economistii ca va incepe si Romania sa isi revina din criza. Mistoooo, nu? Cine nu ar vrea asta?
Dar stati, totusi, asta nu inseamna ca am da bir cu fugitii? Numai cei curajosi, care au curaj si infrupta criza, care cauta solutii, care creaza valoare adaugata, care se zbat sa se ridice deasupra mocirlei, numai ei pot tine peste un an capul sus, spunand cu sinceritate: „Da ma, a fost criza, dar am depasit-o. Un fleac, m-au ciuruit!”
Care e varianta ideala, daca ati avea de ales? Sa aveti un an de vacanta departe de Romania sau sa ramaneti aici si sa va luptati cu criza?
P.S: Post scris la foc continuu, daca sunt greseli nu dati cu parul.