Inchiriez spatiul de sus, din header, adica un 728*90 pixeli, iar ca bonus ofer si un articol de prezentare a sponsorului. Fara porn, warez sau matrimoniale, de preferat chestii legate de shopping online, blogging, aplicatii online etc. Sa spunem ca daca tot imi iau masina, as vrea sa fac plinul macar de doua ori pe luna cu banii primiti pe bannerul ala.
Da, vreau sa scap si de Google Ads, cu ocazia asta! Stiu, stiu, ma vand ieftin. Pentru detalii, folositi emailul.
Ok, poate am o problema. Sau poate nu. In ultimul timp, a inceput sa imi zgarie timpanul expresia asta. Stiu, suntem obisnuiti sa o folosim zilnic, dar eu fac eforturi mari sa nu o mai rostesc. De ce? Pentru ca e prea banala si, in majoritatea cazurilor, stresanta.
Sa spunem ca iti suna telefonul. E Gigel, colegul tau din liceu, cu care nu ai mai vorbit de trei ani. Tu nu ai nevoie de el, dar el stie ca tu esti ditamai sefu’ la nu stiu ce firma, si are nevoie de un favor. Crezi ca va trece direct la miezu’ problemei? Nu, in nici un caz, prima intrebare va fi: Ce mai faci?
Daca gandesti la fel ca si mine, in momentul imediat urmator neuronii tai vor fremata prin cerebel, gandindu-se la un raspuns destul de inteligent, dar care sa nu fie nici prea entuziast, gen: Bine, pe la birou bla bla…
Aceeasi chestie se intampla cand te intalnesti pe strada cu cineva. Tu mergi linistit, cu castile in urechi si AC/DC la maxim, fredonand Highway to hell. Un amic se pune in calea ta si vezi ca bolboroseste ceva. Dai jos castile si el repeta: Ce mai faci? Ce poti raspunde? Pai sa vedem, mergeam pe strada, ascultam muzica in casti si mai nou ma gandesc ce raspuns sa iti dau la intrebarea asta stupida?
Sa recunoastem, ce mai faci? e doar o intrebare de umplutura, pe care o folosim deoarece ne e frica sa trecem direct la subiect, sa spunem exact ce dorim!
Exemplu pozitiv: Salut, sunt Gigel. Stiu ca nu ne-am mai auzit de 5 ani, dar ma gandeam ca ma poti ajuta cu ceva, de dragul vremurilor bune bla bla…
Concluzia: in loc sa folosim un ce mai faci? de umplutura, mai bine sa discutam direct despre chestiile care ne intereseaza, sau macar sa incercam o alta abordare. Daca persoana pe care o abordam e destul de inteligenta, va aprecia ca nu ii consumam timpul inutil!
Apropo, tu ce mai faci?
Sursa foto
Ora unu. Insomnia isi face simtita prezenta, asa ca te dai pe net, mai citesti un articol, mai culegi o idee, din astea. Brusc, cand intri pe blog vezi pagina goala, nici un articol, nici un comentariu, doar un alb imaculat.
SQL server connection error …
Te faci alb la fata. Incepi sa te gandesti cand ti-ai facut ultima data back-up la baza de date. Iti amintesti, acu’ trei zile. E acceptabil, in cel mai rau caz pierzi cateva articole si comentarii!
Incerci sa intri in WordPress. Nimic. Reusesti sa intri in Cpanel, verifici baza de date – eroare. Cauti un prieten si incepi cu testele, cu reinstalatul bazei de date. Reusiti pana la urma, dar vezi ca nu mai ai nici categoriile, nici tagurile, iar daca activezi vreun plugin iar se buseste tot blogul. E clar, e o problema legata de hosting.
Doua doua ore de agonie, trimiti mail la suportul tehnic, ca deh, e romanesc, doar nu vrei sa fie cineva treaz la ora 3 jumate cand te chinui tu sa faci blogul sa mearga. Te pui in pat si astepti zori cu infrigurare, in speranta ca „totul va fi bine”.
Dimineata, adica dupa 3 ore de somn, deschizi ochii si fugi la PC. Verifici mailul, ai un mesaj:
Buna,
a fost o problema la partitia de temp si nu se mai putea scrie, s-a rezolvat, va rog verificati daca e ok.
Intri pe blog, e totul ok, cititorii sunt la locul lor, numai tu te-ai ales cu o noapte alba si cateva fire de par albe. A fost un cosmar, dar s-a incheiat cu bine!
Voi patiti des din astea?
Merg pe strada. Vad o tipa plinuta pe la 45 ani mestecand linistita dintr-o punga de Fornetti. Termina de mancat, mototoleste punga si o arunca cu un gest foarte natural pe jos. Ei i se rupe de curatenie stradala, mediu, poluare, stratul de ozon, topirea calotei glaciare si alte probleme de genul asta, sunt sigur. La urmatorul stalp era agatat un cos de gunoi, dar cui ii pasa, in fond, trotuarul nu e casa ei, vor veni altii sa stranga de pe jos.
5 metri mai incolo, un tip se pregateste sa intre intr-un hotel, dar isi da seama ca are tigara aprinsa in mana. Trage cu nesat un ultim fum prelungit, apoi ii face vant mucului de tigara, care ajunge linistit in strada, pe asfaltul fierbinte. La intrarea in hotel era amenajat un loc pentru fumat cu scrumiera, dar cine sa il observe? Va veni altcineva sa mature in urma lui.
Putin mai incolo, pe strada, un Passat sta cu motorul pornit de un sfert de ora, iar la volan este un tip nervos, care fumeaza tigara dupa tigara, iar mucurile ajung inevitabil, tot pe caldaram. Sigur asteapta pe cineva care a intarziat deja destul de mult. Probabil era mai ieftin sa opreasca motorul, dar in fond, motorina este ieftina, iar de poluare nu trebuie sa ne facem griji inca. Se vor ocupa de asta nepotii nostri nu?
Sunt situatii pe care le vedem in viata reala in fiecare zi, dar ne-am obisnuit asa de mult cu ele, incat preferam sa le trecem cu vederea. Probabil multi dintre noi procedam asa, deci ni se pare firesc. Intrebarea este: ne-am gandit vreodata ca am putea proceda altfel?
In loc sa aruncam gunoaiele pe jos, sa cautam un cos de gunoi, in loc sa stingem tigarile pe asfalt sa ne uitam dupa o scrumiera, in loc sa stam cu motorul pornit jumatate de ora sa il pornim exact cand avem nevoie, in loc sa….si mai putem adauga multe exemple, ideea e aceeasi.
Dar heiii, ne place sa ne plangem ca nu ne place orasul sau tara in care traim, in timp ce noi continuam sa le tratam ca si cum ar fi cosul personal de gunoi! Oare si la noi in casa procedam la fel?
Articol inscris la concursul Educ şi informez în mediul meu înconjurator in speranta ca voi castiga bicicleta aia low-ride de pe locul 1.
Puteti vota articolul AICI
E misto sa traim in Romania si sa facem tot ce vrea muschiul nostru, fara frica ca vom fi mustrati sau amendati in timp ce ne plimbam pe soselele patriei. Dar si mai misto ar fi sa facem anumite lucruri doar pentru ca ni se pare cool si pentru ca vrem sa fim civilizati, nu pentru ca am fi obligati!
P.S: mai sunt multe alte completari de facut despre comportamentul in trafic, le puteti face si voi in comentarii. Nu zic ca eu as fi perfect la volan, dar macar incerc sa fiu mai temperat si responsabil, gandindu-ma si la ceilalti, nu doar la mine.
Atunci cand concediul vine,
Rup costumul de pe mine.
Imi iau slapi si bermuda
Si merg sa ma trag cu pluta!
Mai multi bloggeri imi spun ca in ultima perioada le-a scazut traficul foarte mult, unii ajungand chiar la jumatate din numarul obisnuit de cititori. Din fericire, cititorii mei nu au plecat nicaieri, sa spunem ca a scazut traficul obisnuit cu 200 de cititori pe zi, ceea ce nu e mult, avand in vedere ca suntem in plin sezon de concedii.
De fapt asta era si ideea: daca eu, ca blogger, am fost plecat in concediu si am lasat-o moale cu bloggingul, nu e normal ca si cititorii mei si ai vostrii sa evadeze din cotidian, macar pentru zile? Iar daca pleaca, probabil ultima lor grija ar fi sa verifice aberatiile care apar zilnic pe blogul meu si celelalte bloguri favorite.
Deci, dragi mei bloggeri, relaxati-va! Cititorii vor veni inapoi si traficul va creste la loc, imediat ce ei se vor instala confortabil inapoi in scaunele din fata monitoarelor din birourile din cladirile apartinand diverselor companii pentru care ei zic ca lucreaza, mai mult sau mai putin, practicand sfantul surfing pe net!
P.S: daca avem cititori in vacanta care citesc articolul asta, dati un comentariu, oricat de scurt. Ar fi relaxant sa stiu ca articolul asta scris la o temperatura de 35 de grade, in Iasi, e citit de cineva care soarbe linistit din cocktailul de fructe, tolanit intr-un sezlong si cu picioarele cufundate in nisip, undeva intr-o locatie exotica, admirand o priveliste gen foto de mai sus. Avem vreunul printre noi?
Si o fotografie pentru fani, cu je tinand in mana un somn pescuit de altii in Italia, in timp ce eu bagam…somn. Doar asa, ca sa se vada valoarea.
P.S: nu mananc peste.