Opinii pro, contra, de ce? Eu ma simt destul de bine pe .com, dar umbla vorba ca nu pari serios daca scrii in romana si nu ai domeniul pe .ro! Voi ce credeti?
Etichetă personal
Prima zi de scoala
Flori pentru dna invatatoare, ghiozdanul cel nou, costumul calcat, pantofi dati cu crema, tunsul la frizeria din colt, emotia unui nou inceput…pe naiba!
Sambata m-am nimerit la frizerie, pentru un pic de improspatare. Mare greseala. Plin de copiii. Cum se tundeau copii aia? Unul vroia codita la spate, altul, aflat cu bunicul, ii zice scurt stilistei: eu vreau creasta! Stilista se uita spre bunicul aflat pe scaun si ii spune scurt: tunsul normal e 8 lei, creasta e 10 lei. Bunicul ofteaza: cu creasta, domnita, daca asa se poarta acu’!
Ies din frizerie, merg sa imi caut o pereche de adidasi pentru sala ( da, m-am apucat de sala, aparate, alea alea, in alt episod revin cu poze cu baietii rai de pe acolo ). Prin magazine la fel, teroare, mamele cu copii iesiti la umplut rucsacul. Mami, mami, vreau si eu rucsacul ala! Nu asta, ala cu Spiderman, e doar 100 de lei. Mami ofteaza, scoate banul: bine puiu, daca trebuie…
Nu vreau sa incep cu pe vremea mea… Mi se pare un cliseu, fiecare generatie are alte prioritati, alte necesitati, alte standarde. Totusi, parca era altfel atunci cand abia asteptai prima zi de scoala pentru a te reintalni cu colegii, a povesti ce ati facut in vacante, a primi manualele noi, a iesi in pauza mare pentru a schimba mancarea pe principiul ” a ta e mai buna”, iar hainele, banii din buzunar sau salariile parintilor nu contau!
Acum ce a mai ramas? Dorinta de a arata cele mai misto haine, cel mai fain rucsac, de a te lauda cu cel mai bun calculator, de a spune ca parintii tai sunt patroni, directori sau nu mai stiu ce functie importanta, ca te aduc la scoala cu Mercedes, Audi, BMW? Scoala…cui ii foloseste, oricum totul e de vanzare, pana si diplomele!
P.S: chestiile astea sunt prin clasele 1-4, deja in gimnaziu trecem la un alt nivel si alte pretentii.
3000 de posturi
De fapt cu tot cu asta sunt 3003, noroc ca le numara WordPressul si am vazut si eu. Oare cand au trecut asa repede? ( din februarie 2007 ) A da, mai sunt si vreo 11.000 comentarii. Multumesc.
Salarii in PR
Potrivit studiului, 93% dintre tineri nu au experienta potrivita postului pentru care au aplicat sau nu au deloc experienta; totusi, 85% dintre acestia isi doresc un salariu de minimum 500 de euro, majoritatea explicand ca aceasta este suma cu care considera ca ar putea trai decent.
Doar 12% dintre participantii la sondaj s-au aratat dispusi sa ia parte la proiecte non-profit fara a fi recompensati sau sa accepte salarii mai mici pentru perioada in care acumuleaza experienta.
Presupun ca studiul e facut in Bucuresti, desi nu se mentioneaza. Acolo da, 1400 lei e un salariu de subzistenta, abia daca iti platesti chiria si iti mai ramane de o Cola si o iesire la junk food. Totusi, pe cine sa dam vina? Pe nenorocitii aia de angajatori, ca nu vor sa scoata banu’? Pe tineri, care 4-5 ani, in timpul facultatii, freaca duda, iar dupa se trezesc sa ceara 500 euro salariu, ca au auzit ca asa se poarta?
Solutia ar fi simpla, cel putin pentru tineri: lucrati pro bono sau part-time din timpul facultatii, astfel ca, atunci cand va vedeti cu diploma in mana la interviu, sa aveti si experienta in spate, nu doar tupeul de a cere bani. Altfel, cel putin 6 luni – un an, multumiti-va sa mancati o coaja de paine cu apa, pana acumulati un pic de experienta.
Desigur, mai este si varianta „las’ ca imi da bani tata pana la adanci batraneti”, pe care tineri o aplica cu succes. De aia avem tineri la 30 de ani care se plang ca in Romania e naspa, ca nu li se ofera nimic. Nu ai cum sa primesti ceva daca tu nu oferi nimic in schimb.
Se spune ca un angajator nu iti da salariul cerut decat daca este sigur ca tu aduci cel putin de trei patru ori banii aia inapoi in firma. Asta ar trebui sa ne dea de gandit nu?
Bergenbier: o noua orientare?
FRF va încasa două milioane de euro de la Ursus. Parteneriatul dintre federaţie şi Bergenbier se încheie la sfârşitul acestui an, iar federalii au reuşit să încheie un contract avantajos, tot cu un producător de bere. De data aceasta, echipamentul tricolorilor va purta însemnele Ursus. Noul sponsor va vira în cont suma de două milioane de euro în trei ani, adică puţin peste 600.000 de euro pe sezon, spre deosebire de cei 300.000 de euro care intrau în vistierie de pe urma vechiului contract semnat cu Bergenbier. Colaborarea dintre FRF şi Bergenbier ia sfârşit după nouă ani, primul contract de sponsorizare dintre cele două părţi datând încă din 1999.
Marius Tudor se intreaba daca a renuntat Bergenbier asa usor la contract. Hai sa o luam metodic. In ’99 situatia din fotbalul romanesc era alta, fotbalul aducea mai multe satisfactii decat dezamagiri, inca aveam o generatie buna de fotbalisti. Bergenbier s-a asociat de-a lungul timpului cu ideea de sport, masculinitate, ziua barbatului, prietenie, toate fiind de notorietate in momentul asocierii. Dar in momentul in care vezi ca nationala merge din bara in bara, iau bataie de la cele mai slabe echipe, suporterii servesc mai mult critici decat laude, iar FRF cere dublu pentru reclama, incepi sa te gandesti daca se merita! Iar eu cred ca nu se mai merita, asa cum a demonstreaza si citatul de mai sus.
Oricum, sunt sigur ca Bergenbier va investi in alte campanii de promovare si asocierea imaginii cu diferite evenimente, doar ca fotbalul nu mai merita asa de mult cum merita inainte!
La apus

Timpul trece, leafa
Peste un sfert (25,2%) dintre romani spun ca au salarii la fel ca anul trecut, iar 17,5% sustin ca incaseaza lunar mai putini bani decat in august 2007, conform unui sondaj efectuat de BestJobs in perioada 25 august – 26 august 2008.
Ok, stim ca inflatia creste, preturile cresc, deci ni se pare normal ca angajatorii sa ne dea salarii mai mari. Totusi, inainte de a spune ca vrem salarii mai mari, ne uitam macar un pic in oglinda si ne gandim: ce ofer eu in plus fata de anul trecut? Am mai multa experienta, aduc un plus de valoare in companie, am mai multe cunostinte care merita platite mai bine?
Majoritatea celor care se plang ca au salariile la fel ca anul trecut sau castiga mai putin nu au evoluat nu nimic fata de anul anterior, sunt exact la acelasi nivel. Ei sunt cei care merg la serviciu in speranta ca cele 8 ore de program vor trece cat mai repede. Nu au nici un interes pentru performanta, pentru acumularea de noi cunostinte, nu sunt dispusi sa isi asume responsabilitati noi, sa impinga firma mai departe, sa se faca remarcati. Iar dupa un an, doi, se plang ca salariile lor sunt in continuare la fel, dar ei nu isi pun intrebarea: de ce ar plati un angajator mai mult o persoana care face aceleasi taskuri ca si anul trecut? Doar pentru ca preturile au crescut? Asta nu e decat un pretext penibil.
