Cand e ultima data cand ati fost copii? Cand ati ras sincer, cand v-ati jucat in parc, cand v-ati tras cu rolele, plimbat cu bicicleta, cand ati jucat sotronul…. Pare o nebunie, dar nu e.
Copil nu esti doar cu varsta, ci si cu sufletul! Sa ne amintim de lucrurile mici, ca sa putem realiza lucrurile mari. La multi ani tuturor copiilor!
Iasi. E ora 7 si 20, si la opt ar trebui sa fiu la aeroport. Tocmai m-am trezit. Un partener de afaceri, John Smith, trebuie sa ajunga din Dallas cu zborul de opt fara 10, direct la Iasi, fara escala. In mod normal m-as agita, pentru ca ar dura enorm pana ajung la aeroport, dar de cand s-a dat drumul soselei de centura, stiu ca in 15 minute pot ajunge lejer in orice punct din Iasi, deci nu ma agit.
Ma ridic din pat, fac un dus rapid si ies din casa. Ma indept spre parcarea aproape goala, si imi dau seama ca aseara am uitat sa incui masina, dar totusi, nu ma agit. Ar fi fost inutil, stiu ca Politia patruleaza non-stop noaptea. In timp ce pornesc masina, remarc grupul de biciclisti care se plimba pe pista special amenajata pentru biciclete. Azi nu am timp, dar imi promit ca maine sa trag si eu o tura cu bicicleta, inainte de a pleca la job. Sau poate voi face jogging prin parc, daca tot avem parcul la 5 minute distanta de bloc.
Am ajuns la aeroport. E opt fara 10, deci nu am intarziat deloc. E si normal, autostrada e asfaltata calitatea intai, nu vezi nici macar o intentie de groapa. Cat despre trafic, e istorie. Nu am mai vazut asa ceva de prin 2008, la cateva luni dupa alegerile pentru Primarie. Am trecut chiar si pe langa centrul de ecarisaj, abandonat acum trei ani. Era inutil sa fie pastrat functional, din moment ce caini vagabonzi devenisera la fel de rari ca gropile din asfalt.
8 fara 5. Partenerul meu de afaceri, John, a ajuns la timp, ne-am intalnit si am plecat spre birou. Pe drum discutam despre Romania, si mai ales despre Iasi. Avand in vedere ca nu a mai fost pana acum aici, imi spune ca ar dori sa cunoasca mai bine orasul. Ma gandesc la o solutie
Unul din lucrurile care ma deranjeaza la Feedburner, de fapt singurul, deocamdata, este ca nu poti stii cine sunt cei care te citesc. Desigur, pentru cei care s-au abonat prin e-mail, ai o lista cu adresele de mail, dar ceilalti? Spun asta pentru ca am fost surprins sa intalnesc persoane noi, chiar si bloggeri, pe care nu ii stiam, dar care au spus ca ma citesc prin RSS. ( doar daca nu vroiau sa ma flateze )
Nu am pretentia ca lumea sa vina sa comenteze aici la fiecare articol, stiu ca sunt multi carora le place doar sa ma citeasca. Tocmai de aceea am lasat feed-ul integral, complet, si nu doar un scurt preview al articolelor. Cei care vor sa intre pe blog sa comenteze o fac, cei care vor doar sa ma citeasca, bravo lor.
Totusi, va propun un mic exercitiu care va va lua maxim 1 minut, voua, celor care sunt abonati prin RSS! Ma refer aici la cei care stau comod in spatele calculatorului, si ma citesc folosind Google Reader, Google Desktop, Outlook, Opera RSS Reader, FeedReader, Firefox Live Bookmarks sau orice alt serviciu de citire al RSS feed-urilor. Dati clic pe titlu, intrati pe blog si lasati un comentariu.
Nu am nevoie de chestii lungi, poate fi si un numar. Primul lasa un comentariu cu 1, al doilea cu 2 s.am.d. Chiar sunt curios cati dintre voi va veti deranja sa faceti asta? La urma urmei, ar trebui sa fiti destul de multi, avand in vedere ca sunt aproximativ 180 de persoane abonate la feed-ul meu!
Revin cu cateva observatii legate de campania electorala care se va incheia in curand. ( in sfarsit )
De maine voi manca mai sanatos
De maine nu voi mai bea Pepsi
De maine imi voi planifica timpul mai bine
De maine voi face mai multa miscare
De maine voi cere mai mult, atat de la mine, cat si de la ceilalti
De maine voi privi cerul senin mai des
De maine voi citi mai mult
De maine voi dormi mai putin
De maine…
Intre timp, inca e azi, asa ca ma intorc inapoi la Pepsi, junk food, munca si scaunul ergonomic.
Am modificat ( in sfarsit ) atat headerul blogului cat si faviconul. Acum pot sa zic si eu ca am un logo. Credits si multumirile merg la Adi.
Am modificat pagina Despre. Credits to me. Da stiu, ma laudam si eu ca am tricou…
Papica, supica, bebica,ciorbica, fomica, painica. Cuvinte de genul asta merg, sa zicem, cand sunt folosite de un copil, sau de o fata care vrea sa se alinte.
Dar cand le utilizeaza un barbat in toata firea, ce poti spune? Naspa, nasol, scarbos?
Sa ai un yacht e un lux, cel putin in Romania, datorita taxelor practicate de Guvernul Roman cu nsimtire ( ca de obicei ). Conform statisticilor oficiale, in Romania sunt aproximativ 100 de propietari de yacht-uri. Retineti, 100, nu 100 de mii. Hai sa mai spunem ca sunt inca cateva mii de romani, amatori de senzatii tari, care si-ar dori sa se plimbe cu barca, sa le fluture vantul prin par, sa simta briza in largul marii.
Eu nu ma numar printre ei. M-am plimbat cu barca, vaporul, yacht-ul sau cum vreti sa ii spuneti. A fost fun. Dar cand valurile incep sa te legene, iar senzatia de voma sa devina apasatoare, ultimul gand care iti trece prin cap este: Misto, vreau si eu unul din asta.
Probabil unul din motivele care indeparteaza pretendentii de la cumpararea unui yacht sunt accizele, care trec de 50% din valoarea lui, plus TVA-ul. Asta ca sa stabilim totusi pe ce piata ne aflam.
Dupa judecata voastra, aceasta piata ar justifica existenta unei publicatii dedicate proprietarilor e yacht-uri? NU? Nici eu nu credeam asta, pana cand nu am vazut revista de mai jos:
Practic, Yacht Magazin este