Am fost surprins de numărul de reacții apărute online pe tema dublării filmelor străine în limba română, cel puțin așa cum suna propunerea legislativă realizată de Victor Socaciu.
Uneori am impresia că unii dintre senatorii români se trezesc ocazional din moțăiala în care se află și mai inventează câte un proiect de lege idiot, cum ar fi cazul celui de care discutăm acum: Să înlocuim vocile originale ale actorilor străini cu voci românești. Sigur că da, să nu mai solicităm creierul telespectatorilor deloc, ce nevoie avem noi de alte limbi, doar româna e cea mai tare limbă de pe glob, nu?
Cel mai echilibrat și argumentat articol pe tema asta mi se pare cel scris de @Ellunes pe blogul Malditei, 5 motive pentru care Fuck You, domnule Socaciu! Mi-a plăcut pentru că oferă și motive împotriva idei de dublare a filmelor, nu înjură inițiativa gratuit, cum o fac mulți onlineri. Apropo, pe Twitter a fost distracție mare cu hashtagul #traducerisocaciene.
Și acum ceva de la mine, de ce mă împotrivesc eu dublării filmelor în limba română. Oricum eu nu mă uit prea des la televizor, deci nu m-ar afecta foarte mult o lege de genul ăsta, dar cred că ar influența negativ educația tinerilor, deoarece nu i-ar mai impulsiona să învețe limbi noi, să își pună creierul la contribuție, să își miște rotițele.
Am crescut în perioada în care pe cablu și prin satelit nu erau foarte multe canale românești, dar în schimb la noi se urmăreau mult canalele italiene: Rai Uno, Rai Due, Rete 4, Canale 5, Italia 1. De acolo am învățat eu italiana, fără profesor și fără cărți, urmărind emisiunile, filmele și reclamele lor. Știu italiana mult mai bine decât franceza, pe care am studiat-o 12 ani la școală. Acum câțiva ani, când am lucrat în Italia în perioada vacanței de vară, intram în discuție cu italieni și ei mă întrebau de câți ani sunt acolo, deși eu aveam doar 2 luni de locuit efectiv în Italia. Spuneau că vorbesc italiana mai bine decât unii din conaționalii lor. Italiana învățată la TV, mă înțelegeți?
La fel e și cu engleza. Nu neg, am făcut destui ani engleza în școală, dar eu deja o știam din filmele văzute la TV. Plus că de când am avut acces la internet și am descoperit toate cunoștințele la care poți avea acces dacă știi limba engleză mi-am însușit-0 rapid ca pe a doua limbă. Acum citesc cărți în limba engleză, discut cu persoane din diverse colțuri ale globului în engleză, ba chiar mă uit și la filme în limba engleză, fără subtitrare, pentru a-mi dezvolta în continuare cunoștințele și a nu rugini, intelectual vorbind.
Filmele cu voci originale pe care majoritatea copiilor le văd/aud la TV reprezintă o etapă importantă în învățarea unei limbi străine. Ideea e că o lege prin care s-ar dubla toate filmele străine în limba română ar anula unul din cele mai importante avantaje pe care le avem noi, românii, când interacționăm cu alte popoare: știm să vorbim mai multe limbi străine decât ei, adesea mai bine decât ei.
Voi v-ați uita la un film străin dublat în română? Eu sigur nu.
Update: Cand e vorba de dublarea filmelor in romana… „toti suntem un pic luati”
