Unde te vezi peste 20 de ani? La o bere

Făceam mișto într-o perioadă de întrebarea asta primită la interviuri, dar din când în când ar trebui să ne gândim și noi la ea, la modul serios. Te vezi îmbătrânind în firma actuală? Ai colegi cu 10-15 ani mai în vârstă ca tine? Nu de alta, dar dacă lucrezi în domenii legate de tehnologie, marcom, online, s-ar putea să constați că după 50 de ani e tot mai greu să te angajezi, toate agențiile și startup-urile visează angajați de 25 de ani, eventual cu 15 ani de experiență. A scris Andrei câteva idei pe tema asta, adevărul e că societatea în care trăim e dominată de cultura pop, în reclame peste tot vezi doar tineri de 25-30 de ani, iar cei care au adevărata putere de cumpărare, generația 50+, este ignorată de majoritatea marketerilor.

O să fur trei paragrafe din ultimul newsletter trimis de Bob Hoffman, deoarece sintetizează foarte bine starea advertisingului din ziua de azi și explică de ce avem campanii inutile pe online cu influenceri de carton, iar oamenii din agenții sunt blocați în aceeași paradigmă, hai să facem ceva la modă, pe trend, o campanie cu tineri, pentru tineri, chiar dacă oamenii cu bani care ne cumpără produsele de fapt au peste 50 de ani.

There are two reasons advertising agencies default to youth imagery. First, the people in agencies are overwhelmingly young and don’t have the cultural vocabulary to speak comfortably to mature people. Look in any coffee shop and try to find someone in his 20’s talking to someone in her 50’s. I mean, other than saying, “Can I take your order?” When the people writing the ads are disconnected from the people buying the products, there is a problem. And while only 6% of agency employees are over 50, 57% of new car buyers are over 50, and 51% of all consumer spending is done by people over 50.

As wealth and economic power have been hugely concentrated in the hands of mature people, youth culture rarely interests or engages the people who have and spend most of the money. In fact, it is often off-putting. But it has become the default language of advertising despite the fact that it is not the language of the people who drive our economy or dominate our commerce. Worse, it is self-perpetuating. The more that marketing people see youth-orientation dominate advertising the more they unconsciously assume that it is the proper voice for advertising and that they better employ it, too. As a result, much of advertising has become a tiresome, one-note exercise in celebrity/music/technology banality. It creates a false feedback signal to marketers and the business community that pop culture/youth sensibility is the correct vocabulary for marketing.

There is nothing wrong with the use of celebrities or cultural trends in advertising so long as they are not used as a shallow substitute for an idea. Once, a small percent of advertising leaned on pop culture as a replacement for strategy. Today that number is much higher. The pop iconography of music/celebrities/technology is everywhere and the discipline of brand differentiation is largely missing in action. We are tethered to youth culture in a way that is harmful to our goals and to business. The attribute most noticeable in creative work is not imaginative thinking, it’s the slavish conformity to whatever’s trending. As usual, our obsessions have undermined our perspective.

Eu am remarcat asta și la agenție, majoritatea campaniilor pentru clienți făcute pe conversii generează bani când sunt targetate pentru cei peste 35 de ani, tinerii poate că își doresc multe chestii, e adevărat, dar nu prea au puterea financiară necesară cumpărăturilor. Dacă vrei să vinzi doar adolescenților sau tinerilor trebuie să le vinzi lucruri ieftine, până în 100 de lei.

Primul apartament ți-l cumperi de obicei după 30 de ani, prima mașină nouă tot pe acolo, și nu mai vorbesc de investițiile serioase.

Cât despre partea cu joburile, din fericire eu m-am lovit de problema asta cu privitul în viitor pe la 28 de ani, când ne-am schimbat orașul de domiciliu și în zonă cam bătea vântul în căutarea unui serviciu decent. Am fost nevoit să devin antreprenor, am pornit cu Cristi Advertica, și e ok, nu mă văd plecând prea curând de aici.

Partea cu îmbogățirea rapidă nu prea funcționează, din ce am văzut cam toți oamenii ce s-au trezit peste noapte cu mulți bani în conturi au sărăcit în câțiva ani, pentru că nu e suficient să ai bani mulți, trebuie și să îi gestionezi, să îi înmulțești.

Sfaturi legate de viitorul joburilor? Încearcă să devii indispensabil la job, sau să fii cel mai bun în domeniu, dacă ai firma ta sau clienții tăi. Îți dorești să tragă clienții și angajatorii de tine, nu tu de ei.

Voi unde vă vedeți după 50 de ani, lucrând în continuare la firma actuală sau făcând ceva pe cont propriu?

Recomandă prietenilor!



Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
Notify of