Ma uitam pe infouaic la topul cu cele mai cautate specializari de la Universitatea Al.I.Cuza si am ramas oarecum surprins de optiunile studentilor:
- Relaţii internaţionale – 14,9 candidaţi pe loc
- Ştiinţe ale comunicării – 12 candidaţi pe loc
- Drept – 7,1 candidaţi pe loc
- Educaţie Fizică şi Sport – 6,6 candidaţi pe loc
- Asistenţă socială – 5,9 candidaţi pe loc
- Psihologie – 5,4 candidaţi pe loc
E clar ca facultatile unde se da admitere pe baza de examene (Matematica, Informatica, Informatica economica) nu sunt la moda, totusi, nu cred ca tinerii se orienteaza prea bine. Mergand pe principiul „orice diploma e buna” trebuie totusi tinut cont de faptul ca marketerii si PR-isti nu sunt la mare cautare acum (asta e realitatea, uitati-va pe site-urile de joburi), cei cu asistenta sociala vor muri de foame pana gasesc un ONG care sa ii angajeze cu un salariu decent, iar la psiholog romanul nu merge pentru ca el crede ca daca mergi la psiholog inseamna ca esti nebun. Cat despre sport, toti romanii sunt buni la fotbal.
Poate ca daca reusesti sa ajungi avocat poti castiga bani buni, dar cati absolventi au pile sau isi permit sa plateasca un avocat ca sa isi faca „stagiatura”? In ce priveste Relatiile internationale titlul suna bine, dar asta doar daca gasesti o firma care intreprinde activitati internationale – importuri, exporturi, etc.
In final orice specializare ai termina, diploma pe care o primesti nu valoareaza prea mult daca nu e insotita de experienta practica.
Nu neg, poate se va schimba piata muncii in 3-4 ani pana termina studentii aceste facultati, insa totusi, cred ca multi dintre tineri isi doresc in primul rand o facultate cat mai usoara (cu mult timp pentru distractie) si abia peste 3-4 ani se intreaba – „Ok, eu ce fac cu diploma asta, ma ajuta cu ceva in viata?”





