Atunci cand studentii intreaba in stanga si in dreapta cum pot ajunge sa lucreze in companiile dorite de ei pe anumite posturi, una din principalele recomandari care vine imediat de la cei cu experienta este programul de internship.

Ce este internship-ul? Practic se refera la posibilitatea de a acumula experienta pe un anumit post intr-o companie, fara a fi angajat propriu-zis. Participantii la un internship pot invata din interior cum functioneaza o firma, ce presupune jobul dorit de ei, se pot pune la curent cu noutatile in domeniu si pot acumula cunostinte si experiente practice utile pe viitor.

Cat timp am fost in facultate nu am participat la internship-uri, poate si pentru ca aveam un job full-time si multe proiecte pentru facultate de realizat, plus seminariile la care trebuia sa ajung. Adaug la asta si incercarea de a avea o viata personala si deja eram ocupat mai mult decat numarul de ore disponibile. Totusi, faptul ca am lucrat din facultate mi-a facilitat contactul cu lumea reala, in care nu zboara cainii cu covrigi in coada. Cand am terminat facultatea nu eram un simplu absolvent cu o diploma in mana, eram un tip cu doi ani in campul muncii si o viziune realista asupra lumii in care traim. Cel putin asa sper.

Intr-o lume ideala, studentii accepta sa participe la internship-uri tocmai pentru a acumula mult ravnita experienta ceruta de firme la angajare, iar firmele deruleaza programe de internship pentru a gasi oameni valorosi pe care sa ii angajeze. Intr-o lume ideala, retineti.

In realitate insa exista si firme care anunta internship-uri doar pentru a suplini nevoia de personal pe o anumita perioada. Personal fara experienta, dar util pentru taskuri simple.

Tot in realitate exista multi studenti care nu ar accepta in viata lor un internship, traind cu impresia ca dupa ce vor termina facultatea angajatorii se vor ingramadi sa le ofere salarii de 1000 euro pe … cunostintele teoretice acumulate in facultate.

Ce faci daca primesti o cerere pentru a ajuta o persoana care are nevoie de o operatie scumpa pentru a trai? O ajuti, desigur, atat cat poti. Un ajutor mic de aici, unul de dincolo si persoana respectiva are sanse sa traiasca.

Ce faci insa cand cererile de ajutor se inmultesc? Atunci cand o cerere de ajutorare se transforma in 10 cereri, iar cele 10 cereri ajung sa fie 100. Poti sa ajuti 100 de persoane, poti sa donezi fiecaruia cate 50 de lei, poti sa scrii pe blog despre toate cazurile umanitare de care aflii, poti sa te implici pentru toti? Nu prea.

Societatea ne transforma in niste oameni indiferenti. Oricat de mult ne place sa spunem ca „NE PASA”, oricat de mult ne place sa credem ca suntem „buni la suflet”,  de la un moment dat incepe sa ne pese tot mai putin, pentru ca, nu-i asa, in primul rand ne pasa de NOI. Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem insa e alta: care e limita de la care nu ne mai pasa?