A generat ceva reacții articolul Ruxandrei despre More than Pub și felul în care au ales ei să curețe imaginea doctorului Burnei, insinuând că în spatele acuzațiilor este un grup infracțional mârșav, nu simpli părinți care și-au văzut copii trecuți prin chinuri groaznice. I-am dat și eu share articolului, au reacționat mulți oameni din industria comunicării, oamenii încep să îi evite, dar faza care m-a surprins pe mine este că am primit multe reacții de genul: Lasă, știm noi că așa faceți voi ăștia cu reclamele, ați fi în stare să spuneți orice, să mințiți, să acceptați orice client, pentru suma potrivită. Mă scuzați, dar chiar nu e așa, sunt lucruri care nu se fac, indiferent de sumă.
Poate că sunt eu naiv, dar chiar îmi doresc să dorm bine noaptea, și nu aș putea face asta știind că prin activitatea mea am făcut rău unor oameni nevinovați, am inventat campanii de denigrare cu acuzații absurde doar pentru a spăla imaginea unor oameni sau am mințit intenționat pentru a promova/vinde un produs ori serviciu. E vorba de reputație, încredere, decență, deși pentru unii sunt doar cuvinte bune de băgat prin prezentări.
Și pe blog și la firmă am avut destule propuneri de colaborare din astea. Și nu zic nu, banii erau tentanți, dar în viață nu e totul despre bani. Da, sunt facturi de plătit, copii de crescut, dar sunt și suficienți clienți decenți, onești, cu care pot lucra.
Și partea interesantă este că cine se aseamănă se adună. Dacă începi să lucrezi cu clienți din ăștia care te bagă în mocirlă clienții următori vor fi tot pe același tipar, și încet încet te afunzi și tu. Dacă alegi să lucrezi cu clienți ok ei te vor recomanda la rândul lor altor oameni buni, cu care poți face lucruri frumoase.
Ce voiam să zic este că sunt multe agenții și mulți oameni din domeniul comunicării care au coloană vertebrală, au bun simț, iar scandalul ăsta tocmai asta demonstrează, că industria se curăță. Durează, dar se întâmplă.
