Nu a durat mult și au început să curgă poveștile românilor care au rămas fără loc de muncă din cauza coronavirusului. De unii îmi e sincer milă, sunt mulți români muncitori care au fost afectați puternic în perioada asta, oameni care încercau să se descurce de la o lună la alta. Dar sunt și multe cazuri la care sunt complet indiferent, oameni care și-au făcut-o cu mâna lor, persoane care câștigau bani mulți dar i-au spart aiurea. Și nu mă refer strict la articolul din PressOne, ci la toate poveștile ce vor urma, că vor fi multe. Ce fond de urgență ca să trăiești 6 luni, ce optimizare a cheltuielilor, doar o viață avem, hai să petrecem, nu?
Ok, eu sunt paranoic și acum un an îmi băteam gura de pomană cu sfaturi despre cum să te pregătești de criză. Încă nu era momentul, salariile erau bune, se dădeau bonusuri, economia duduia. Între timp situația s-a schimbat radical, ar fi prins bine niște economii, dar de unde acum?
Mădălina, 28 de ani, antreprenor
În toamnă am renunțat la jobul meu, manager într-o firmă, și am deschis un spațiu de evenimente culturale. Din toamnă și până în februarie l-am amenajat. Iar la începutul lui martie am pierdut tot.Pe 13 martie aveam primul eveniment, o seară de lectură pentru copii. Pe 9 martie a trebuit să suspendăm tot pe următoarele două luni. Acum mă descurc cu foarte puținii bani dintr-un part-time care mi-a mai rămas. În aceeași săptămână trebuia să mă mut și în chirie, dar în momentul în care nu am mai avut nicio siguranță financiară, nu mi-am mai permis. Am dormit câteva nopți la niște prieteni, apoi mi-am adus bagajele aici. Proprietarul de la spațiu a fost suficient de amabil încât să mă păsuiască o lună cu chiria. Acum dorm la birou. Dacă nu găsesc o soluție până pe 25 aprilie, va trebui să plec și de aici. Mă mai ajută părinții mei în momentul de față să mă mai descurc, dar ei nu locuiesc în București. Am de plătit și la furnizori, rămân practic cu o datorie de zece mii de euro.
Bună gluma cu managerul, dar tipa asta e de o naivitate cruntă. Deci îți dai demisia fără să ai niciun ban pus deoparte, bagi toți banii într-o afacere care nu știi dacă va merge, fără a avea nici un venit, și după aia te plângi că e greu?
Nu mai bine îți dădeai demisia după ce vedeai că afacerea merge și începe să aducă bani? Așa fac toți oamenii care gândesc un pic înainte, hai să nu risc totul, hai să am din ce trăi, hai să mă chinui un an lucrând 16 ore în loc de 8, și după aia dacă e ok și afacerea aduce 50% din cât îmi trebuie să trăiesc da, îmi dau demisia.
Și vom tot vedea cazuri de genul ăsta de acum, prin aprilie – mai va fi plin de români care ne vor spune poveștile lor tragice, cum câștigau ei mii de euro lunar dar nu s-au gândit să pună ceva deoparte, că vacanțele erau frumoase, hobby-urile erau scumpe și ei naivi. Cum au pierdut o mulțime de bani pe concedii și bilete de avion anulate, și acum nu au bani să treacă strada, sau sunt nevoiți să vândă mașina cu leasing de 500 euro lunar, că de banii ăia cumpără măncare pentru toată luna.
Când se va plânge unul din ăsta să îl întrebați câți bani câștiga înainte și cât economisea, doar așa, de control.
Adevărul e că cine nu vrea să înțeleagă oricum va repeta aceleași greșeli, după ce trece criza. Ar trebui să ne fie milă de oamenii care au avut mulți bani pe mână, i-au spart aiurea fără să își ia măsuri de precauție și acum se plâng?
Si eu cunosc oameni de genul acesta…Toți banii câștigati cheltuiti pe masini mai scumpe decât apartamentul în care locuiau, ceasuri, telefoane, haine, genți. Nu tu fond de rezervă, nu tu nimic. “Viata trebuie trăită, trăim doar în prezent, trăiește clipa etc. ”
Ma gandesc, totuși, ca aici nu e vorba doar de naivitate, poate e si o problema psihologică, fără glumă spun asta. Cu siguranță un specialist ar sti sa explice aceste porniri necontrolate de a cumpara toate prostiile. Toate persoanele despre care stiu ca au cheltuit fără discernământ au avut grave probleme financiare în copilărie. Totuși, asta nu cred ca e o regulă, nu ii pun pe toți în aceeași oală.
Cat despre situația fetei, eu as da vina si pe prostiile alea de cărți și cursuri motivationale (unele sunt ok) care te invata sa te arunci cu capul înainte fără să îți pui mintea la treaba.
Eu cred că ține mai mult de educația financiară și mediul în care ai crescut. Clar dacă nu ai avut de la cine cum să înveți cum se fac și se cheltuie banii când dai de ei ai tendința să îi cheltui, la fel și cu dorința de a epata. Dar după 30 de ani ar trebui să îți treacă astea, să mai înveți una alta, să mai avansezi un pic în carieră…
[…] Nu mi-e milă de cei care și-au cheltuit banii aiurea […]