fbpx

Există studii care spun că bărbatul secolului 21 seamănă tot mai mult cu o femeie. Știți voi, cosmetice, epilat, o preocupare exagerată pentru haine. Chiar și online este un trend de genul ăsta, articolele scrise de bărbați care pretind că își arată latura sensibilă sunt foarte apreciate de cititori, de fapt mai ales de cititoare, deși nicio fată întreagă la cap nu cred că ar ieși în oraș cu un tip care e mai sensibil decât ea. Ce să facă cu el, să îl țină de mână când individul se plânge că e persecutat de colegi sau de prieteni?

E greșit să considerăm că tendințele astea sunt bune. Nu zice nimeni că un bărbat nu trebuie să aibă o latură sensibilă, că un bărbat nu trebuie să se îngrijească de el, dar de aici până la articole plângăcioase despre tați care plâng în brațele copiilor e cale lungă. George, sper că te-ai oprit din plâns până acum, poate faci și tu ceva productiv pentru societate.

Ruxandra are dreptate, un copil nu are ce învăța dacă își vede părinții cum plâng din orice fleac. Eventual învață că are niște părinți slabi, care nu au curajul să înfrunte viața. Nu plânsul îți formează caracterul, ci abilitatea de a trece peste greutăți, de a le rezolva. Eu nu îmi amintesc să îi fi văzut pe ai mei cum plângeau când eram mic, dar îmi amintesc că au căutat mereu soluții pentru a își face viața mai bună, pentru ei și pentru copiii lor. Și sunt sigur că părinții noștri, ai tuturor, au avut o viață mult mai grea ca a noastră.

Mă deprimă și mai mult când  văd prietenii bărbați cum cum promovează articolele astea lacrimogene prin rețelele sociale ca și cum ar fi ok. Domnilor, fiți bărbați, nu mai plângeți în brațele copiilor voștri și nu mai dați share la toate articolele siropoase scrise de indivizi care se smiorcăie pe net că viața e grea și lumea e rea și nimeni nu îi iubește. Nimeni nu are nevoie de bărbați plângăcioși. Nici măcar femeile.

Femeile sunt mai sensibile, noi suntem mai raționali. Femeile sunt mai emotive, noi mai cerebrali. E ok să fie așa, ne completăm reciproc.

Dacă voi plânge eu vreodată în brațele fetelor mele că am probleme pe care nu le pot rezolva sper să îmi dea 2 palme și să mă trimită la muncă, la găsit soluții. E trist că bărbații și-au uitat locul în societate.

Foto: Sometimes he is too sentimental via Shutterstock

10 Comentarii

  1. Sincer, ultimul paragraf e so… wrong… Nu-ti doresc sa ajungi sa nu poti rezolva o problema si sa-ti minti copilul ca poti gasi solutii… Atunci tu ai fi cel fals… Initial voiam sa zic ca nu ai copii si ca nu intelegi. Vad ca ai. Inteleg ca nu ai fost in situatia in care sa nu ai solutii. Ma bucur pentru tine. Dar sunt situatii in care nu poti avea… Dar e alegerea ta sa crezi asta. Succese!

    Dacă voi plânge eu vreodată în brațele fetelor mele că am probleme pe care nu le pot rezolva sper să îmi dea 2 palme și să mă trimită la muncă, la găsit soluții. E trist că bărbații și-au uitat locul în societate.

    • Scoți fraza din context. Eu mă refeream la problemele zilnice de care mulți se plâng aiurea, vezi linkurile din articol. Da, sunt probleme grave de sănătate pe care nu le poți soluționa, de exemplu. Dar nici acolo nu te ajută prea mult plânsul. Dar hai să plângem pe la colțuri, și așa suntem o țară de plângăcioși.

  2. Nu, nu o scot. Daca pana acum nu ai plans impreuna cu copilul (fetita) ta, e bine. Dar la un moment dat o sa plangi, chiar si pentru o problema de zi cu zi. Chiar si la un film banal vazut impreuna. Si chiar daca nu o faci fizic, o sa ai lacrimi in suflet. Daca nu o sa le recunosti, s-ar putea sa nu fie bine. Viata e plina de surprize.
    Scuze, am gandit si eu ca tine. Si cand am plans dupa o cearta banala dintre copii care a degenerat, mi-am dat seama ca ei (copiii) sunt viata mea si ca nu pot sa nu plang uneori cand ei plang…
    Ok, scoate-ma ca off-topic, ca te scot din context, nu am o problema, era vorba ca uneori, pana nu ne lovim noi de ceva, putem da cu pietre aiurea in altii.
    Nepotul meu are aproape 14 ani. Am fost total revoltat cand am aflat cate trebuie sa faca la scoala. I-am zis surorii mele ca i-as bate pe profesorii care ii cer ce ii cer. Nu sunt convins ca esti constient ce inseamna scoala (nu gradinita)..

  3. Sunt de acord cu tine dar as adauga ceva.
    Nu e o scuza nici pentru femei sa planga in fata copiilor pentru niste prostii. Nu zice nimeni ca intr-o situatie grava trebuie sa-ti reprimi emotia, dar nici nu mi se pare sanatos pentru un copil sa il bombardezi cu lacrimi si lamentari la orice problema, indiferent ca esti tata si mama.
    In familia mea mama era cea rationala, tata era mai emotiv ca asa era el, dar amandoi erau reperul meu, la ei mergeam sa caut solutii, n-au pus niciodata pe umerii mei grijile lor.
    Dar asa e, suntem o natie de plangaciosi si n-ar strica o reeducare, dar nu stiu daca e atat de mult legat de a fi femeie sau barbat ci de a fi parinte, de anumite caracteristici ale generatiei noastre si ma bucur ca lumea reactioneaza.

  4. Greșit Marius,

    E foarte bine că există Otravă și toți ăștia.

    Vor fi o grămadă de băieți care vor înțelege că așa e bine și asta e calea spre inima unei femei. Și, prin contrast, vom demonstra mai multă valoare, ăștia care cred că nu trebuie să găsească calea spre inima ei, ci se vor lupta ele pentru timpul tău dacă demonstrezi că ești valoros, sigur pe tine și capabil să le oferi emoții.

    Bineînțeles, depinde și de vârstă.

Lasă un comentariu