fbpx

Ofer premii de la Bionect pentru amintiri din copilărie cu zgârieturi

Fiind băiet păduri cutreieram şi mă culcam ades lângă izvor…

Pauză. De fapt stop. O să vă zic ce îmi amintesc eu din copilărie, după aceea continuaţi voi, pentru că puteţi câştiga uşor premii pe care trebuie nepărat să le aveţi în casă.

Nu am avut o copilărie zbuciumată, de fapt a fost chiar una liniştită, fără griji şi probleme. Am avut norocul să copilăresc la ţară, unde puteam alerga de nebun toata ziua, fără ca nimeni să mă întrebe nimic. Nu mă furau ţiganii, nu trebuia să am grijă când trec strada şi nici nu am umblat cu cheia la gât, pentru că uşa casei noastre era mereu deschisă.

copii afară

Eram o gaşcă întreagă de copii în cartier, şi toată ziua ne jucam, ba pe drum, ba prin grădinile vecinilor, ba pe câmpi. Vara mergeam la furat de fructe, toamna culegeam struguri direct din vie şi iarna aşteptam prima zăpadă, ca să mergem cu săniile pe dealul din apropiere. Încă îmi este dor de iernile alea, cu zăpadă cât casa, prin care făceam tunele şi transee.

Ei bine, şi pentru că eram lăsat să umblu peste tot fără restricţii ai mei se trezeau des cu mine acasă plin de zgârieturi şi tăieturi. Mă împiedicam, mă zgâriam prin copaci, mă mai băteam cu ceilalţi copii, din astea obisnuite. Ţin minte că mama îmi aplica mereu pe zgârieturi sau tăieturi un praf roşiatic, care era de fapt conţinutul unor capsule, care cică ajutau la închiderea rînilor. Nu am reţinut niciodată numele produsului, dar ştiu că îşi făcea treaba, pe vremea aceea. Singurul dezavantaj era că trebuia să pansez zona şi să stau liniştit, ca să nu cadă de pe rană praful miraculos ce ajuta la vindecare.

Vremea a trecut, din copilărie am ramas doar cu câteva semne uşoare, dar şi acum mă mai trezesc uneori cu zgârieturi din te miri ce, şi pentru că nu vreau să mai raman cu alte semne, îmi trebuie ceva ca să le tratez rapid. O soluţie simplă şi rapidă pentru tratarea rănilor uşoare, a zgârieturilor, tăieturilor şi arsurilor de gradul I si II este crema Bionect, cu 0,2% concentraţie de acid hialuronic.

Bionect cremă zgarieturi

Crema asta, lansată recent, se poate aplica pe orice tip de piele şi se foloseste cu succes în cazul rănilor superficiale. Dacă aveţi copii acasă sau ţineţi la pielea voastră (la propriu) trebuie să o aveţi la îndemână, în trusa de prim-ajutor. Bionect poate fi achiziţionată fără prescripţie medicală din farmacii, iar pentru cititorii mei (şi familiile lor) am 5 premii a câte un set Bionect (crema + spray).

Trebuie doar să îmi lasaţi în comentarii o poveste amuzantă din copilărie, legată de o căzătură, zgârietură, lovitură, julitură, aţi prins ideea. Cele mai amuzante 5 comentarii lăsate până martea viitoare aici vor fi premiate, iar seturile Bionect vor ajunge direct la voi acasă. Comentaţi cu o adresă de email validă, ca să vă pot contacta dacă sunteţi printre câştigători. E simplu şi usor concursul, zic eu.

În plus puteţi participa şi la concursul Bionect de pe Facebook, unde există peste 100 de premii.

Ce amintiri cu zgârieturi aveţi? Haideţi, seturile Bionect abia aşteaptă să ajungă la voi.

Recomandă

17 Comentarii

  1. Imi aduc aminte de o intamplare destul de urata, insa cand ma gandesc acum mi se pare foarte amuzanta. Se intampla cam acum 10 – 11 ani, ma jucam cu fratele meu pe la bunici. Mergeam acolo deoarece puteam sa facem tot ce doream, bunicii fiind mai ingaduitori cu noi. Ei bine, fratele meu avea o pusca cu bile, cred ca in copilarie majoritatea din nou am avut asa ceva. Ne impuscam unul cu altu, insa fara bile, unul fiind “politist” iar altul “raufacator”. Ne distram destul de bine, pana in momentul in care fratele meu a decis ca nu ii plac regulile jocului fara bile (mentionez ca el era raufacatorul), si-a incarcat AK47-ele si a tintit spre mine. Scot eu capul din ascunzatoare, vesel, zambeam si ma uitam catre fratele mai mare. Cum tintesc eu, el a si tras. Intamplarea a facut ca bila respectiva sa ma loveasca fix in varful nasului!

    Si uite asa am stat eu cu nasul rosu cateva zile.

    (ps: am comentat din placere)

  2. In copilarie am stat la casa. Acolo aveam un par (cu pere), din care era tare greu sa culegi fructele. m-am urcat pe o tabla ondulata subtire, care era pe post de acoperis la animalele din curte. Tabla s-a rupt, iar eu am cazut prin ea, alegandu-ma cu o taietura urata la nas, ale carei urme le am si azi. Mama nici acum nu stie cum s-a rupt acoperisul si cum m-am lovit la nas. Am inventat o poveste, dar de fapt nu sunt sigura ca nu s-a prins din primul moment:)

  3. Ei, eu am avut obiceiul de a nu ma alege cu simple zgarieturi.. Din motivul asta nu cred ca am ceva de povestit care sa se incadreze. Oricum, scriu pentru ca as fi vrut in primul rand sa aud (citesc) o patanie de a ta, Marius, inainte de a le vedea pe cele ale cititorilor. Lead the way! 🙂

    • Ohoo, daca ma apuc sa le povestesc pe ale mele faceam un roman. Pe la 7 sau 8 ani m-am împiedicat în timp ce aveam o sticlă de spirt în mână. Am spart sticla si unul din cioburi mi-a intrat in antebrat. Mda, ironic, să te tai o o sticlă de spirt. Mai am şi acum semnul de la ciob pe piele, noroc că nu se vede prea tare.

      Prin clasa a 4-a mă jucam eu prin pod şi brusc m-am trezit cu capul fixat. Mă agăţasem într-un cui cu pielea capului destul de tare, noroc că era doar pielea. Şiroaie de sânge, panica părinţilor, dar nici un plânset de la mine, că nu mă durea deloc. Dacă mă tund zero se vede semnul pe vreo 2 centimetri, noroc că nu umblu cu părul chiar aşa de scurt.

      Ar mai fi, dar vorba aia, să mai dea şi alţii din casă, nu doar eu. 🙂

      • Adevarul este ca aveai fata de cobil ce face nazbatii :P. Ai pus tu o poza cu tine mic….
        Cand eram mica eu mergeam la gimnastica, idolul meu era Nadia, si intr-o zi m-am gandit sa practic sportul la paralele la bara de batut covoare din fata blocului. M-am zbantuit eu acolo cat am putut pana mi-a alunecat mana si am cazut cu capul de bancuta de metal de langa, ce era pusa pentru asezat covoarele. Din fericire nu mi-am spart capul dar m-am zgariat exact in furnte si am si acum semnul visului meu de a deveni olimpica.

  4. Hai sa incerc si eu. La 5 ani bunicul meu construia o magazie, eu m`am apucat sa ma joc cu un toporas mic cioplind lemne, mi`a zis sa am grija sa nu ma tai si in 2 minute mi`am retezat degetul mare de la mana stanga. Am si acum urma, am fost la spital si m`a cusut.

    Tot la 5 ani ma jucam tot la bunici cu un verisor. Eu eram intr`o gradinuta unde era doar pamant, el era pe un drumusor de langa unde erau si pietre. Ne`am certat si am inceput sa aruncam fiecare cu ce putea. Ghici ce! Da, eu aruncam cu pamant, el cu pietre si una din ele mi`a picat in cap, pe care, desigur, mi l`a spart.

    Am facut un hamac intre 2 copaci cu un lemn mai vechi cred, si relaxandu`ma la umbra cu o apa de la fantana un capat de la unul din copaci a alunecat si mi`a picat in cap. Sunt bine 🙂

    Cam atat imi vine acum in minte 😀

  5. Cea mai amuzanta a fost prin clasa a 4-a , cand jucam fotbal la scoala . Eu stateam in poarta , care poarta era de fapt peretele scolii . La parter erau gratii , deci puteam juca linistiti , doar ca s-a gasit un Banel Nicolita sa ia la tinta geamul de la etajul 1 . Si cum stateam eu in poarta am vazut ca `ploua` cu cioburi . Cand am pus mana in cap , sange si toata lumea speriata . Partea amuzanta(pt.restul lumii) a fost ca a trebuit sa imi tunda parul din zona aceea si aratam cam aiurea .
    Mai am o taietura urata, la spranceana , de la o cazatura pe la 4 ani . Am cazut cu capul in coltul unui scaun de lemn si a inceput sa tasneasca sange pe toata fata ….toata lumea in jurul meu tipa , credeau ca am ramas fara ochi . Pana la urma , s-au linistit si au vazut ca ochiul e intreg .

  6. prin clasa a sasea. am zis ca nu vreau sa merg la scoala si treț sa inventez ceva, asa ca am luat un ac si m-am zgariat pe mana stanga pana mi-a dat sangele. mi-am facut cateva cerstaturi demne de toata mila din partea alor mei, pe care i-am mintit atunci cand au venit acasa ca am incercat sa iau o cana din dulap si m-am taiat intr-un cui. la un moment dat tata a realizat ca eu de fapt eram dreptace si nu apcam nimic cu stanga neam, asa ca m-a batut pana mi-au iesit ochii si am recunoscut ca imi facusem singura de petrecanie.

    a soua zi m-am dus la scoala.

  7. Undeva prin clasele primare…dupa cateva ore de “alergat” si jucat de-a hotii si vardistii cu bicicleta (eram cam inconstienti :D) ne-am dus la pompa sa bem apa. Stiti voi pompele acelea care se gaseau prin mai toate cartierele.

  8. Se-ntampla undeva in clasele primare. Dupa cateva ore de “alergat” si jucat de-a hotii si vardistii, cu bicicleta (da, stiu, eram al naibii de inconstienti) ne-am dus la pompa sa ne hidratam. Stiti voi, erau acele pompe in mai toate cartierele. Si cum sa scoata apa un ţânc de numai cativa ani cand acolo iti trebuia ceva forta? Am apucat bara aia al naibii de grea si-am inceput un fel de topaiala. Saream in sus tinandu-ma oarecum de bara. Si-am topait si-am topait pana mi-am tras-o in nas. Apa nu stiu daca am mai reusit sa scot, dar sangele mi-a tasnit instantaneu. Am luat-o repede spre casa si cred ca va dati seama cum am ajuns, plin de sange si pe fata si pe haine. Ai mei au crezut ca am fost batut si mi-a trebuit ceva timp sa calmez situatia.

    P.S. Cred ca in cazul ala nu m-as fi ajutat nicio crema. 😀

  9. Am uitat sa spun ca la vremea aia nu mi s-a parut deloc amuzant, dar acum face parte cu brio din categoria “drăcii din copilarie”. Cred c-o sa scriu un articol unde sa-mi povestesc toate prostiile.:D

  10. Apropo de zgarieturi si urme care se vad si in prezent…imi amintesc ca in copilarie eram mai baietoasa si mai mult stateam prin copaci decat pe jos:); nu exista zi in care sa nu vin cu o zgarietura in casa si mama in fiecare zi imi spunea ca sunt o domnisoara si ca trebuie sa fiu mai cuminte, sa nu ma mai zgarii ca voi avea urme pe picioare si nu voi mai putea sa port fusta cand voi fi mare. Normal ca nu am ascultat-o si, intr-o zi cand eram la bunici, am decis cu verisorii mei si sora mea sa jucam prinsea in copac. Cum ne jucam noi s-a rupt craca de sub picioare si am ramas agatati de craca superioara ca rufele la soare. Singura cale de a ne da jos era prin creanga rupta, asa m-am umplut eu de zgarieturi, mi-au ramas semne si azi cand ma uit la ele imi amintesc de vorba mamei :”nu vei avea picioare frumoase pentru a purta fusta”.

  11. Si pentru ca e vorba de povestiri din copilarie hai sa va zic si eu una :). Cred ca s-a intamplat pe la vreo 10 ani; jucam ascunsea prin jurul blocului si era randul meu sa ma ascund. Pentru ca deja eram prea multi in locul de ascunzatoare m-am hotarat pe ultimele secunde sa fug in alta ascunzatoare si drumul cel mai scurt era sa sar peste un gard, deloc mititel, insa in graba mea nu am fost atenta si in loc sa cobor tot pe gard asa cum urcasem m-am hotarat sa sar si am sarit fix int-o bat de ala de gard care mi-a intrat in piciorul drept si mi-a lasat un semn de toata frumusetea de vreo 5 cm. Partea cea mai haioasa de acum vine; pentru ca eram prea speriata sa ma duc in casa ca o sa ma certe mama (eram buna la facut nazbatii) am hotarat sa rezolv eu problema. Auzisem eu pe la bunica mea ca la bubite e ok sa pui frunze de patlagina si ele rezolva tot asa ca am inceput sa pun frunze de patlagina insa sangele tot siroia si siroia (evident, doar nu era o bubita era o ditamai rana) asa ca intr-un final am fost nevoita sa capitulez si sa intru in casa. 🙂
    Sper ca nu v-am plictisit!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *