Dacă folosiți serviciul de microblogging și vreți să aveți un impact mai mare Dan Zarrella a rezumat în urma unor analize metodele prin care puteți obține mai multe clicuri pe Twitter: Tweeturile ar trebui să aibă între 120-130 de caractere; Linkurile să nu fie plasate chiar la început; Nu publicați mai multe linkuri unul după altul; Cuvinte ca @, via, RT, vă rog ajută; Folosiți mai multe verbe și adverbe: Publicați tweeturi în weekend;
Citeam niște articole legate de evoluția mentalității consumatorilor pe glob în perioada crizei și mi-a atras atenția o idee pe care o putem observa și în România. Oamenii (majoritatea lor) nu se mai raportează acum la cei care au mai mult ca ei, ci se raportează la cei care au mai puțin. Peste tot auzim despre oameni care și-au pierdut casele, joburile, persoane care au fost nevoite să renunțe la stilul lor de viață datorită problemelor economice. Și ne bucurăm că nu suntem în locul lor, ne bucurăm că o ducem mai bine ca ei. Vedeți voi, până în 2008 economia duduia, consumul creștea de la o zi la alta, și toți își doreau să aibă mai mult. Dacă vedeau că vecinul își ia o mașină de teren își luau și ei una. Dacă vărul își cumpăra vilă cu piscină își luau și ei una. Dacă colega de serviciu mergea în Bora Bora în vacanță făceau un credit și plecau și ei. Peste tot se făceau prognoze optimiste, când vroiai să faci un credit luai în calcul faptul că salariul îți va crește, că vei fi promovat, că vei avea mai mulți bani. Totul era roz, salariile creșteau, consumul creștea, deci era logic să ne uităm la cei din jurul nostru, să ne dorim ceea ce aveau și ei. Și a venit criza, când totul s-a schimbat, când lumea a început să revină cu picioarele pe pâmânt. Atunci când vezi cum în jurul tău prietenii, rudele, cunoștințele rămân fără casă…
De vreo 6 luni de zile tot mă gândesc dacă să îmi iau sau nu un televizor. Încă nu m-am decis, nu mă grăbesc deloc, când o voi face probabil va fi unul din ăsta de generație mai nouă, LCD, LED sau poate chiar OLED. Nu mă gândesc la un televizor 3D, mi se pare inutil un astfel de televizor deocamdată, când degeaba ai cu ce dacă nu ai la ce să te uiți. Pe lângă toate astea, mai nou ne sunt băgate pe gât și televizoarele Smart, de exemplu la CES LG, Samsung, Sony, Lenovo și Panasonic s-au întrecut în prezentarea unor televizoare Smart, care se conectează la internet, funcționează pe bază de comandă vocală, ba chiar ne detectează toate mișcările, deci nici măcar de telecomandă nu mai avem nevoie, e de ajuns să facem un gest pentru a schimba canalul. Ceva similar cu televizorul din clipul ăsta: Sincer, eu încă nu mă văd navigând pe internet de pe televizor, iar atunci când folosesc televizorul, deși rar, telecomanda îmi oferă senzația de control, și parcă e o plăcere să sari de la un canal la altul, apâsând pe butoane. Știu că sunt și televizoare pe care le poți conecta cu o tastatură și un mouse wireless, dar deocamdată nu aș renunța la laptop în favoarea televizorului, și în nici un caz nu aș plăti de 3-4 ori mai mult decât prețul unui televizor obișnuit, doar pentru a avea niște funcții Smart încorporate, ca să mă laud cu ele. Voi…
Metro este în continuare un magazin unde ai nevoie de legitimație pe firmă pentru a îți efectua cumpărăturile. deși realitatea e că mulți fac cumpărăturile pe persoană fizică. Metro este magazinul unde trebuie să cumperi la bax, dacă vrei produse alimentare sau cosmetice. Metro este magazinul care insistă, stupid aș spune eu, să menționeze la finalul tuturor spoturilor radio difuzate local că ai nevoie de legitimația de client pentru a cumpăra de la ei. după ce îți prezintă nu știu ce ofertă. Câți patroni au timp de ascultat reclamele de la radio și dau fuga la Metro? Îmi amintesc și acum vremea când pentru a avea acces la cataloagele lor online trebuia să introduci codul de pe legitimația de client. Era perioada când ei aveau impresia că toată lumea vroia să cumpere de la Metro, deși universul cumpărăturilor se schimba și hypermarketurile pentru publicul larg începeau să cucerească piața. Nu am mai cumpărat recent de la ei, dar sunt sigur că vânzările le-au scăzut în ultimii ani, chiar și micii comercianți care cumpără de la ei preferă acum Selgros, din ce îmi spune lumea. Poate tocmai din motivul ăsta ei au anunțat zilele astea lansarea METRO Office Direct, un magazin online dedicat produselor de birotică, papetărie, electronice, electrocasnice, IT, curăţenie şi protocol. Aș fi trecut cu vederea comunicatul lor, dar m-a surprins aroganța din comunicat. Afirmații ca METRO Office Direct reprezintă prima iniţiativă din comerţul modern din România, în sfera comerţului online nu se fac, deoarece comerțul online românesc o ducea…
La sfârșitul lunii decembrie primeam de la Polirom cartea Tehnici de comunicare în social media, scrisă de Horea Mihai Bădău, asistent universitar doctor la FJSC. Eram curios ce ar putea să apară într-un manual românesc despre social media, mai ales că autorul nu este prea cunoscut nici ca blogger, nici ca specialist în social media, că tot e la modă termenul acum. Zilele astea am reușit să termin cartea. Ruxa a fost mai harnică ca mine și deja a scris o recenzie destul de lungă. Am văzut că la articolul ei comentariile s-au legat mai mult de autor, eu voi încerca să mă leg de carte, încercând să fiu cât mai obiectiv. Din ce am înțeles autorul o va folosi la un curs de social media pe care îl predă, deci trebuie să ne gândim că mulți studenți vor descoperi social media plecând de la noțiunile din carte. Scriu pe blog din 2007, Twitter și Facebook le-am văzut crescând în România de la zero, deci cred că înțeleg destul de bine mediul online, să nu aud comentarii de genul Da cum îți permiți tu să critici, ce știi tu despre online și altele. Cartea e împărțită în 5 capitole: Social Media – prezentare succintă Tehnici de comunicare în blogosferă Twitter Facebook Strategia de PR în social media Social Media – prezentare succintă Deși cartea e apărută în decembrie 2011, nu am văzut decât câteva mențiuni despre LinkedIn și nici una despre Google+. Bănuiesc că editarea cărții s-a terminat în mare prin primăvara…
Totul a pornit de la tweetul acesta, publicat pe contul oficial McDonald’s cu hashtag-ul #McDStories: „When u make something w/pride, people can taste it” – McD potato supplier. Practic brandul vroia să încurajeze fanii să posteze experiențele lor, cele plăcute desigur, în schimb utilizatorii au început să posteze mesaje cu amintirile neplăcute legate de McDonald’s, folosind hashtag-ul. Câteva exemple: I was nervous about going to McDonalds, but it turns out that they don’t use anything close to actual chickens in their nuggets. Everyone I’ve met agrees they feel ill 10 minutes after eating McDonald’s. McNuggets contain dimethylpolysiloxane, an anti-foaming agent also used in caulks and sealants and Silly Putty. One time I walked into McDonalds and I could smell Type 2 diabetes floating in the air and I threw up. when I found a fried cockroach in my French fries and was given £10 in compensation vouchers – like I’ve ever been back!! Da, nu poți controla social media, poți doar încerca să te implici în conversație sperând că utilizatorii au o opinie bună despre brandul tău. De fapt înainte să demarezi o campanie de user generated content în social media chiar trebuie să verifici asta, să te asiguri că publicul iubește brandul tău, altfel s-ar putea să ai o surpriză neplăcută. Hashtag-ul #McDStories e plin acum de articole legate de eșecul campaniei.
GolinHarris Marea Britanie a realizat un raport care centralizează ce s-a întâmplat la CES 2012, din punctul de vedere al social media și mass-media: 93.5% dintre utilizatorii de social media prezenți la eveniment au vorbit despre el pe Twitter si Facebook, iar restul pe bloguri (4.9%) și în media tradițională (online si offline) – 1.5%; Directorii cu cele mai multe apariții în media: Steve Ballmer – Microsoft, Eric Schmidt – Google, Stephen Elop – Nokia,Paul Otellini – Intel, Howard Stringer – Sony; Brandurile menționate cel mai mult pe Twitter în cadrul CES: Samsung, Microsoft, Sony, Nokia, LG; Mai multe detalii în raportul complet. Impresia cu care am rămas eu după ediția CES de anul acesta este că nu au fost prezentate inovații tehnologice, ci doar îmbunătățiri ale gadgeturilor deja existente.