Apropo de părinții elicopter și monitorizarea permanentă a copiilor, la un articol mai vechi despre aplicații pentru copii mă întreba o mamă prin ce aplicație poate vedea TOATE mesajele pe care le trimite copilul ei de pe telefon.
Și aici avem o problemă, pentru că teoretic toți ne dorim să creștem copii puternici, independenți, care se pot descurca în viață pe cont propriu, dar avem fantezia asta ca până la 18-20 de ani ei să asculte complet de noi, fără să comenteze sau să vină cu propriile idei și opinii. Două mentalități care se anulează una pe alta, și nu e ok.
Sunt sigur că și noi am făcut multe greșeli ca părinți și o să mai facem, dar una din chestiile pe care le-am zis mereu fetelor este că nu suntem perfecți, învățăm și noi cum stă treaba cu parentingul din mers, dar recunoaștem atunci când greșim și încercăm să fim mai buni.
Cred că odraslele trebuie supravegheate, dar cu bun simț, diplomație, și pe măsură ce cresc copiii trebuie să primească tot mai multă încredere și independență, dar câștigată.
Dacă copilul arată că e responsabil și vine la noi atunci când are probleme, dileme sau decizii de luat, de ce ar trebui să îl spionez mereu, să controlez tot ce gândește, face sau comunică?
Nu o să fie mereu totul roz, dar dacă te bagi prea mult în viața copilului acesta nu va lua decizii pe cont propriu și nu va avea încredere în abilitățile lui. Copilul trebuie să știe că sunt acolo atunci când are nevoie, dar și că îi ofer spațiu să crească ca om.
Nu de alta, dar altfel după 20 de ani vom avea surpriza că puiul de om devenit adult e incapabil să ia decizii, pentru că mereu mami și tati au decis pentru el.
Greșesc?
Ați văzut câte camere de luat vederi, achiziționate de servicii, poliție și administrații locale?
Să-i pregătească de mici…
Nu văd legătura între monitorizarea spațiilor publice și urmărirea copiilor.
Mi-a placut articolul, foarte bine punctat!