Citesc in Financiarul ca Iulius Group a raportat pentru anul trecut pierderi de 125 miliarde lei vechi. Ridic din spranceana, cad in reflexie profunda si incep sa ma gandesc la numarul urias de firme care raporteaza pierderi, dar continua sa existe, nu doar in Iasi sau in Romania, ci la nivel mondial. Ciudat … sau poate nu?
De obicei, atunci cand o firma continua sa aiba pierderi, eu vad urmatoarele motive pentru a pastra firma pe linia de plutire, adica in loc sa o vinzi sau sa declari faliment, tu preferi sa pompezi bani in continuare in ea.
- Controlul asupra informatiei – e mai ales cazul trusturilor de ce incorporeaza televiziuni, ziare, radio, care, desi spun ca nu castiga nimic, continua sa functioneze. Cum ar fi daca patronii lor, cunoscuti politicieni sau oameni de afaceri, nu ar mai avea un canal media prin care sa poata modera perceptia oamenilor simpli, ca mine sau ca voi, despre ceea ce se intampla in jurul nostru? Nasol, iar magariile lor ar ajunge rapid la suprafata. Informatia inseamna putere.
- Acoperirea unei nise de piata. Daca stii ca exista o nisa de piata, deschizi o firma, care, chiar daca nu are profit, este acolo, poate fiind chiar numarul 1, indiferent ca scoate sau nu profit. Intr-un final, vor apare investitori, romani sau straini, care vor dori sa investeasca pe aceea nisa, iar tu vei putea vinde la un pret premium. De ex Realitatea TV, acest BBC al Romaniei, Kanal D, sau Cosmote, care, dupa cativa ani de pierderi, a fost vandut ( usor usor ) catre T-Mobile. Super nu?
- Spalarea de bani. Sa spunem ca ai o firma. Firma asta scoate bani, chiar multi, pentru care tu ar trebui sa platesti un impozit mare la stat pe profit. Decat sa dai bani la stat, nu mai bine mai deschizi inca doua trei zece douazeci de firme ( pe care le reunesti intr-un grup, de exemplu Sescu Group ), iar la final de an, dupa ce ai plimbat banii dintr-o firma in alta, spui ca de fapt tu ai pierderi?
- Nepotismul. Nu doar sprijinirea fratilor, surorilor, nepotilor, ci chiar si a sotiei. Sa spunem ca esti un mare mahar, dar sotia ta o freaca aiurea acasa si te streseaza. Cea mai simpla varianta de a o scoate de pe capul tau este sa ii faci o firma: de moda, de consultanta, de styling, ma rog, de orice chestie mai „soft”. Ea va fi acolo ditamai directorul, impartind ordine si terorizandu-si angajatii, dar macar tu vei putea sa respiri linistit, sa te intalnesti seara cu amicii la clubul ala select sau vei putea trage o fuga cu amanta prin locatii exotice.
Probabil mai sunt si alte motive pentru care multe din companiile cu pierdereri continua sa functioneze, dar nu imi vin in minte acum, e prea cald. Mai aveti si voi alte sugestii?
P.S: daca este vreun mare mahar pe aici, sa ma corecteze in cazul in care m-am inselat in afirmatiile de mai sus. Mai ales cea cu spalarea de bani.
Sursa foto
Titlu menit sa atraga atentia, pentru ca, spune Piticu, asa e normal.
Stau si fac analize, comparatii si iar analize despre creditele imobiliare. Inteleg, eu sunt ala amarat, care nu are 50.000 euro cash, ca sa isi cumpere si el un apartament amarat cu 2 camere intr-un bloc vechi de 15-20 ani ( la trei camere nu ma mai uit, deja e 80-90k, chiar daca as avea un avans de 10-15k euro ). Banca e aia mare si tare, care are cascavalul, dar e dispusa sa ma lase sa gust din el doar daca ii primesc la masa mea vreme de 30-40 ani ( cam atat dureaza, in ideea in care ai un salariu cat de cat decent )! Inteleg, ei ar face multi pui din banii aia, daca nu i-ar imprumuta, deci e normal sa bage dobanzi nesimtite, doar nu sunt institutii de binefacere.