fbpx
Etichetă

Romania

Navigare

Una din fricile mele este că generația copiilor noștri va crește cu impresia că bunăstarea economică e normală, garantată, și vor începe să critice orice chestie legată de apartenența la Uniunea Europeană, pe curentul naționalist pe care îl vedem deja.

Știți cum e, atunci când o duci mereu bine e cam greu să îi crezi pe cei care îți zic că în urmă cu 15-20 de ani mulți români o duceau foarte rău, făceau foamea. Gândiți-vă că sunt tineri de 18 ani care nu știu ce înseamnă o Românie în afara UE, că erau la grădiniță în 2007. Nu mai zic de vremurile din comunism, deja par din romanele SF.

Și e cam trist să descoperi pe barba proprie că UE are defectele ei, dar plusurile sunt mult mai mari, cam cum fac acum englezii, care trăiau cu impresia că încă sunt un mare imperiu, dar sunt afectați puternic de Brexit, probabil mult mai mult decât țările din Uniune.

De aia zic că e bine uneori să ne amintim cum era România înainte de 1 ianuarie 2007, când am intrat în UE. Și cu cifre, și cu povești despre vremurile alea.

Cu vreo 4 zile în urmă mergeam liniștit pe stradă cu mașina, aproape de centru, și un tip s-a aruncat efectiv în stradă, a decis el că fix acolo ar fi un loc bun să își creeze o trecere de pietoni proprie. În alte vremuri i-aș fi zis ceva de dulce, acum doar am frânat, l-am lăsat să treacă și m-am bucurat că încă am reflexe bune.

Ieri tot așa, eu la volan, mașina din față semnalizează că face stânga, eu mă asigur și semnalizez ca să trec pe prima bandă, că erau două benzi pe sens, dar din spate vine brusc o mașină cu numere galbene care aproape că mă rade, cu un pui de Schumacher la volan, calculase el că se încadrează la milisecundă. Idem și aici, nu mai zic nimic, am avut reflexe să opresc la timp.

Și de asta dragii mei, am ajuns să cred că nouă ne trebuie cursuri de condus preventiv, nu cursuri de condus defensiv. Diferența e simplă, acum la volan nu mai e suficient să te aperi de ceilalți, trebuie să previi, să anticipezi tâmpeniile pe care urmează să le facă alții în trafic.

Apropo de costul apei la restaurantele din România, care uneori e mai scumpă decât un suc sau o bere, mi-am amintit de o fază care m-a mirat prima dată când am ajuns în Grecia – prețul apei plate îmbuteliate servită în restaurante era același cam peste tot, 50 de cenți pentru o sticlă de 0,5 litri și 1 euro pentru sticla de 1,5 litri, indiferent că mergi la cea mai ieftină tavernă sau cel mai fițos restaurant. Asta înseamnă normalitatea.

Plus că în multe locuri poți cere apă de la robinet, de exemplu la cafea primești automat și un pahar de apă, nu se tem grecii că sărăcesc.

Eu tot zic că pandemia asta nu ne-a făcut bine la cap, că ne sare muștarul din orice, și tot aștept să ne mai calmăm, să putem discuta relaxat despre orice, dar cred că valurile astea de căldură accentuează și mai mult simțul ăsta critic, dorința multora de a demonstra că doar ei au dreptate.

Și nici faptul că socializăm mai mult online acum nu ajută, că oamenii normali cu care ai fi rezolvat o diferență de opinie în 5 minute la o bere par să se transforme pe internet în apostoli unor cauze mai mult sau mai puțin relevante, fără nici o miză. Vă zic eu, nu e de bine, sunt revoltat că toată lumea e revoltată. 🙂

A venit vara și odată cu ea oamenii renovează mult mai mult ca de obicei. Dacă e ceva ce ne lipsește în perioada asta,  pe lângă aerul condiționat, sunt meseriașii. Zilnic văd pe Facebook prieteni care cer recomandări de meseriași buni și nu îi găsesc pe nicăieri, sau oameni care se plâng că au fost țepuiți de pseudo-meseriașii angajați, sau oameni care au învățat ei cum să dea cu var, să schimbe o priză, să facă un gard, pentru că nu ai cu cine.

Anul trecut v-am recomandat și eu să vă faceți concediul în țară, din cauza pandemiei. Anul ăsta nu am mai fi rezistat la noi, în primul rând pentru că prețurile pe litoralul românesc au luat-o razna grav de tot și în al doilea rând pentru că simțeam nevoia de a ieși, de a descoperi altceva. Ca idee, vorbeam cu un amic despre costuri și am cheltuit cam la fel în vacanță, doar că eu mergând pe o insulă, cu tot cu prețul biletelor de avion, iar el la Constanța. Evident, nu le pot compara, amintirile din Constanța sunt pentru o viață. 🙂

Dacă aveți planuri de concedii în afara țării mergeți acum, cât încă e ok și restricțiile sunt mici. Noi ne-am vaccinat, ne-am luat toate măsurile de precauție, am închiriat un apartament prin AirBnB ca să evităm hotelurile, am închiriat o mașină ca să nu mergem cu transportul public, am mâncat doar la terase, nu la interior, am stat pe plaje mai libere, dar am călătorit, ceea ce vă doresc și vouă.

Prima parte a studiului Digitalizarea Europei ne induce în eroare zic eu, deoarece ne spune că 62% dintre orășenii intervievaţi ar fi dispuși să se mute la țară în următorii 1-2 ani. Sună interesant, nu? Am crede că românii abia așteaptă să crească animale, să se facă fermieri, să se întoarcă la o viață mai simplă, mai liniștită. De fapt, titlul ar trebui să fie 62% dintre români ar fi dispuși să se mute la…