Prin 2008, in perioada de apogeu a imobiliarelor, ma stresa tare de tot ideea de a cumpara un apartament. Atat de tare incat am luat in calcul salariul meu si al sotiei plus al socrilor pentru a ne atinge scopul, ca deh, pe hartie salariile erau mai mici decat banii pe care ii incasam in realitate. Dupa mai multe vizite pe la banci ajunsesem sa vad situatia: cu 45k euro ne luam un apartament cu 2 camere semidecomandat in Iasi. Plateam 35 ani si ajungeam sa dau inapoi de trei ori suma imprumutata. Not good.
Am stat si m-am gandit mult daca sa ma bag. In fond la romani simtul proprietatii e adanc incetatenit, si vroiam si noi cutia noastra de chibrituri pe care sa o numim casa. In final m-am linistit si am ramas la varianta “stam in chirie” iar ce a urmat stim cu toti, declinul imobiliarelor. Cei care si-au cumparat apartamente in perioada de boom si acum isi musca mainile cand platesc rata la banca. Eu am avut noroc sau m-am desteptat la timp, ideea e ca ma bucur din tot sufletul ca nu am intrat in jocul bancilor.
Pana acum tot ce ne-am cumparat a fost cu banii jos. Masina, laptop, televizor, masina de spalat, combina frigorifica, aspirator, telefoane mobile, concedii in tara sau in strainatate si alte mici nimicuri care ne fac viata mai frumoasa, toate astea au fost achitate cu banii stransi dinainte, fara a ne amaneta viitorul. Poate ca nu am cumparat cele mai performante modele, poate ca nu ne-am petrecut concediul in Copacabana (inca) dar eu dorm mult mai linistit cand stiu ca la final de luna nu imi bate banca la usa si imi cere sa ii platesc rata!
Unde vreau sa ajung: ma uit din cand in cand prin blogosfera americana si vad ca la ei au mare priza la public blogurile despre finante personale. Practic, blogurile astea se invart in jurul a doua idei simple:
Nu cheltui lunar mai multi bani decat castigi.
Nu cumpara toate lucrurile inutile pe care le vezi in magazine doar pentru ca poti. Cumpara doar lucrurile care iti trebuie cu adevarat.
Partea interesanta e ca blogurile despre finante personale chiar au succes la americani. Intre noi fie vorba, cred ca majoritatea americanilor sunt mai prosti decat romanii in ce priveste educatia financiara, insa isi dau interesul acum, in al 12-lea ceas, sa invete despre gestionarea banilor. Si-au dat seama ca sunt bagati adanc in rahat si ca trebuie sa invete cum sa isi cheltuie bani, ce sa cumpere si ce sa nu, cand sa faca imprumuturi si cand nu etc.
Ma uit in Romania si vad ca nisa asta, a blogurilor despre finante personale, bloguri care te invata cum sa iti gestionezi bani, e libera. Sunt putine bloguri in domeniul asta si ma intreb de ce. Singura explicatie logica e ca romanii nu sunt preocupati de cum sa isi imbunatateasca finantele personale.
Recunoasteti, cati dintre voi aveti minime cunostinte de finante personale:
- Stiti cati bani ati castigat si cati bani ati cheltuit luna trecuta?
- Din bugetul de cheltuieli cat reprezinta utilitatile, cat mancarea, cat benzina, cat educatia, cat hainele… (in procente)?
- Ati pus deoparte niste bani intr-un fond de urgente, in caz ca se intampla ceva neprevazut (boala, accident auto, pierderea jobului)?
- Stiti diferenta intre actiuni, obligatiuni, depozite, conturi de economii, card de debit si card de credit?
Nu vreau sa fiu prea critic, nimeni nu s-a nascut invatat, insa am impresia ca majoritatea romanilor s-au obisnuit sa se planga ca o duc greu cu banii, ca abia rezista de la o luna la alta, dar nu iau masuri. Nu cauta sa se informeze, nu incearca sa isi reduca cheltuielile, nu isi optimizeaza bugetul. Doar se plang!
Am dreptate sau nu: cati romani au minime cunostinte despre finantele personale si gestionarea lor? Cati au nevoie de acele cunostinte?
Daca in 2008 aveai si pe hartie banii incasati, cam ce sanse erau sa iti iei credit? 99% 😀 ?
Nope, creditul puteam sa il iau insumand toate salariile, doar ca nu imi suradea sa platesc 140k euro pentru 2 camere SD. De aia am renuntat, am vazut luminita.
Acum un an m-am casatorit. Cu 9 luni inainte de nunta am inceput sa imi planific cheltuielile (erau destule de cumparat) si am ajuns sa imi planific tot intr-un excel (luna asta cumpar costumul, luna viitoare platesc avansul pentru restaurant etc). Nunta a trecut, obiceiul a ramas si in fiecare luna imi estimez cheltuielile pe categorii:
– periodice (transport, carti, reviste, albume etc)
– diverse (cadouri, imbracaminte, medicale, vacante etc)
– alte cheltuieli (iesit in oras, maruntisuri)
– economii
E adevarat ca estimarile difera uneori de cheltuielile efective si ca pare o corvoada sa modific in excelul cu pricina de multe ori intr-o luna (de ex, 100 lei in loc de 50 pentru carti), dar pe termen lung nu am decat de castigat. De exemplu, stiu cati bani voi avea economisiti la sfarsitul anului si cati bani am castigat din dobanzi.
Si eu planuiesc sa imi cumpar apartament si am fost la fel de tentat sa cumpar ceva prin 2008. La fel, m-am desteptat la timp, desi toti imi spuneau ca sunt nebun sa nu cumpar. Azi, sotia imi da dreptate (parintii sunt insa mai incapatinati si nu vor sa recunoasca faptul ca am facut bine sa nu cumpar atunci).
Si cand stii cati bani vei avea economisiti la momentul X, cand ti-ai calculat o rata pe care sa o suporti astfel incat sa mai poti si economisi cel putin o suma egala cu rata, cand ti-ai socotit aproape orice cheltuiala care o presupune cumpararea unei case, viitorul incepe sa nu mai fie atat de nesigur. Sunt destui care zambesc ironic cand afla ca imi fac bugetul in fiecare luna, dar sunt tot aceiasi oameni care fie au rate, fie sunt de ani de zile cu descoperitul de cont pe minus.
Stai linistit, sunt destui care vor critica. Important e sa poti rade la urma.
Marius, 4 aspecte:
1) blogurile de finante personale, au la baza ideile enuntate de tine + altele ce tin de mici depozite/investitii/randament vs risc.
2) nu as putea spune ca e o nisa dezvoltata, dar eu urmaresc milionarulmioritic.com de cel putin 4 ani, si il recomand calduros. (chiar i-am cumparat si cartea omului). + khris.ro + balonul-imobiliar.blogspot.com
3) romanii, cel putin categoriile de oameni printre care ma invart, inca nu au cazut in nebunia cardurilor de credit. In SUA se intampla frecvent sa ai 5-6 carduri de credit, si indatoriri serioase pe fiecare.
4) “blogurile despre finante personale au succes la americani” – Cred ca sunt mai in groapa decat noi cu finantele personale, (3), si atunci probabil o buna parte din ei cauta sa se informeze. Si, cred ca mai apare ceva: acel sentiment pacatos ca ai facut ce trebuie (te-ai informat) cand ai o problema, desi asta ar trebui sa fie doar primul pas. Stim multe, aplicam putine.
Chris.ro, de fapt e businessday.ro mai nou, abordeaza mai mult probleme economice.
Balonul imobiliar e axat pe bula imobiliara iar milionarul mioritic abordeaza finantele personale, dar si multe alte subiecte legate de bani. Inca nu vad bloguri dedicate complet doar finantelor personale.
In rest e cum spui tu, americanii sunt adanc bagati, dar eu cred ca si in Romania sunt destui care au mai multe carduri de credit pe care le folosesc pentru concedii si shopping la Milano.
Dada, o sa fiu hater, dar balonul-imobiliar.blogspot.ro nu mai are postari noi din 2012 😀
Și articolul ăsta e din 2010, dar ideea e valabilă.
salut.
din septembrie 2009 tin balante de venituri/cheltuieli pe fiecare luna in familia mea (eu + sotia). trecem tot ceea ce cheltuim/castigam si sa stii ca uneori suntem surprinsi de ceea ce rezulta din acel tabel.
educatia financiara la romani este 0, dar nu trebuie sa ne miram, comunismul a omorat in noi si ce bruma de capitalism stransesem din perioada interbelica.
ca sa raspund la intrebarile puse la sfarsitul articolului, “DA” la toate. nici noi nu agreeam cumparaturile pe credit, singurul credit care il avem acuma este cel pt masina.
toti romanii au nevoie de cunostinte de finante personale, mai ales acum in criza. insa din pacate nu cred ca multi vor invata ceva din criza asta.
Ba cred ca da, cel putin cei care s-au fript puternic cumparand bunuri supraevaluate.
well, am cunoscuti/colegi/prieteni cu apartamente cumparate in varful bulei, si pe nici unul nu il aud: “bai ce prost am fost!” toti trag ca sa isi plateasca ratele dar intr-un mod in care pe mine ma cam uimeste: sunt extrem de innebuniti sa nu isi piarda jobul asa ca fac orice ca sa si-l pastreze, accepta orice rahat; se bazeaza doar pe salariu si asteapta vremurile mai bune in care vor trai la fel ca pana la criza (saracii, nu vor sa inteleaga ca acele vremuri nu vor mai veni) si nu vor sa inteleaga ca au luat teapa si ca poate o pierdere de 20.000 euro e acceptabila unei sclavii de 30 de ani ca sa achite un apartament deja devalorizat.
Ideea e ca un credit nu este complet “toxic” pentru finantele personale. Intr-o tara stabila din punct de vedere politic si economic (inflatie, rate bancare, dobanzi) poti risca sa iti faci credit pe cateva decenii atat timp cat lefurile raman cel putin constante si posibilitatile tale de a progresa in cariera sunt reale si previzibile.
Normal, doar ca in Romania nimic nu e stabil iar majoritatea celor care fac credit isi inchipuie ca peste un an isi vor dubla veniturile, chiar daca economia abia se taraie. Chiar asa imi spunea un amic, “doar nu sa imi ramana salariul la fel si peste un an”.
Nu e nimic in neregula cu creditele, nici macar in piata instabila din Romania. Iti trebuie intr-adevar educatie financiara, dar uneori creditul este o varianta de preferat economisirii, mai ales cand vorbim de investitii.
Cheltuielile trebuie facute cu banii jos (aici includ masina care e o cheltuiala ce isi pierde 30% din valoare in primul an).
Investitiile trebuie facute cu credit CU CONDITIA ca rata procentuala de crestere/dezvoltare a investitiei sa depaseasca rata procentuala a creditului, sau ca valoarea finala a investitiei sa acopere valoarea totala a creditului la data finala a rambursarii (acel x3 de care iti era frica ca il vei plati pana la final).
Mult mai greu de facut aceste calcule, mai ales pentru societatea romaneasca, neobisnuita cu calcule financiare pe termen lung. In principiu te intereseaza future value of money pentru leul pe care il ai in mana acum.
Si da, am avut 3 credite mari, toate platite anticipat din investitiile care au avut ROI egal sau mai mare cu calculele mele initiale. Mi-am finantat 3 surse de venit separate de salariu, care imi permit libertatea de a alege. Nu fac credite de consum, nu folosesc carduri de credit, nici nu ma uit la ceva care are o dobanda double digit. Am o masina veche de 10+ ani, cumparata de noua cu banii jos, si un televizor cu diagonala de 60cm cumparat tot acum vreo 10 ani.
Argumentatia de tip “nu credit, niciodata” este la fel de daunatoare ca argumentatia de vacante pe credit sau 5-6 carduri de credit. Ambele portretizeaza extreme care nu sunt sanatoase pentru economie, si imi pare rau sa spun, ambele arata o lipsa de educatie financiara solida.
Eu vorbeam de creditele pentru lucruri de care nu ai neapărat nevoie.