Când era mică ne temeam că nu va vorbi prea mult, era prea silențioasă, timidă, tăcută. O Doamne, cât ne-am înșelat. Acum nu îi mai tace gura, nici la masă nu se poate abține, uneori nici când doarme.
Fire artistică, sociabilă, foarte lipicioasă, energică, veselă, pasionată de balet, gimnastică, dans, desen, modă, machiaj și anime, Amalia a venit acum 9 ani ca să ne completeze familia. E destinată să facă lucruri mari, că nu se mulțumește cu lucrurile mici.
De trei zile tot sărbătorim ziua ei, și mai avem încă vreo 3.
Și dacă aveți copiii mici da, it gets better. Way better. 🙂
Când al meu era foarte mic, mă întrebam oare cum o sa aibă vocea, cum o sa vorbească. Ma întreb din când in and dacă oare toți părinții se bucura de copilul sau copii lor așa cum ma bucur și ma minunez de al meu in fiecare zi, de opt ani. Când era foarte mic, pana in trei ani, nu prea îl înțelegeam si mi se părea foarte dificila interacțiunea.
Unii părinți mi se pare ca trăiesc pe pilot automat și își privesc copii cu detașare și cu indiferentă, ca pe niște anexe, ca pe ceva care sa fie acolo. Eu mi-am câștigat un partener de plimbat cu bicicleta si de ascultat muzică.
Depinde pentru ce îl fac, unii au de bifat ceva pe listă, alții vor să transmită ceva mai departe, alții simt că sunt compleți când au și copiii. Oricum, e cum ai zis și tu, dacă îl faci doar ca să bifezi obiectivul nu vei fi mai fericit.