De ce nu vorbesc românii despre banii lor

Poate că ați remarcat și voi, românii nu prea vorbesc despre banii lor. Și de obicei, cei care se laudă în public cât de mari și tari sunt ei sunt de obicei niște figuranți, care își finanțează stilul de viață prin împrumuturi. Oamenii care au cu adevărat bani nu prea se laudă cu ei, preferă un stil de viață mai discret. Era o glumă într-o perioadă, cei care plătesc să NU apară în Top 300 Capital sunt mai mulți decât cei care plătesc să apară. Revenind la întrebare, că tot citisem un articol pe tema asta la Andressa, românii nu vorbesc despre banii lor pentru că nu au educație financiară, pentru că sunt săraci și pentru că nu prea are sens să vorbești despre chestii pe care nu le ai. Banii adică.

Da, ca popor, nivel de trai etc încă suntem săraci, clasa medie la modul real nu cred că reprezintă mai mult de 15% din totalul populației. Lăsând la o parte calculele care ne zic că salariul mediu prin România era anul trecut în jurul a 1000 de euro, realitatea este că 46% dintre angajaţii din România sunt plătiţi cu salariul minim pe economie. Știți cum e cu mediile, dacă eu am 4000 de lei salariu și tu ai 8000 înseamnă că avem un salariu mediu de 6000, doar că nu.

Sunt multe salarii mari ce saltă media, dar dacă ieși un pic din bula clasei medii situația e tristă. Nu mai găsesc acum linkul, era încă un studiu făcut de Eurostat care spunea că aproape 20% dintre români au probleme cu plata facturilor lunare, cheltuielile de bază. Asta e realitatea, 1 din 5 români nu își poate plăti la final de lună chestiile de bază, și aproape jumătate dintre români lucrează pe salariile minime.

Da, nu avem educație financiară. Am scris mult pe subiectul ăsta, ce am învățat și eu din cărți, din experiență, din discuțiile cu alții, dar noi nu vorbim despre bani și pentru că nu știm să îi folosim, să îi înmulțim. Chiar dacă ieșim din sărăcie, din cercul vicios când salariul este egal cu cheltuielile, descoperim că orice creștere a veniturilor se traduce într-o creștere a cheltuielilor. Vrem mașini mai bune, case mai frumoase, haine mai de firmă, gadgeturi premium și așa mai departe.

Și asta nu ar fi problema, ci faptul că nu știm să ne oprim. Sunt prea puțini cei care zic: Băi, cred că eu o duc suficient de bine, hai să pun și ceva deoparte luna asta, hai să am niște bani în bancă, să mă gândesc cum ar fi dacă aș economisi un 50 de euro pe lună, care tot ar fi 600 de euro pe an sau 18.000 de euro în 30 de ani. 50 de euro pe lună nu sunt mulți, dar dacă îi investești constant, chiar și cu un 5% dobândă, ajungi la niște zeci de mii de euro până la pensionare, că de la stat nu se știe ce vom primi.

Și mai e o chestie, nu vorbim despre bani pentru că mulți încă avem mentalitatea de sărac. Nu e nici o rușine să fii sărac, majoritatea am plecat de jos, în comunism nu prea erau oameni bogați. Diferența este că unii se uită la cei care au bani și se gândesc cum pot munci mai mult, mai bine, mai eficient pentru a urca și ei pe scara socială, și trag pentru asta, alții se gândesc că ei nu pot să o ducă mai bine și se complac, viața e grea, statul nu mă ajută, știți povestea. Dacă făceam așa și eu probabil aș fi mâncat în continuare doar covrigi cu sana, ca în facultate. Dar mi-am dorit mai mult și am tras pentru asta. Nu ma simt bogat, dar dorm bine noaptea, nu avem rate, nu stau cu stres că nu avem bani pentru luna viitoare. Sărac te poți naște, e nasol, dar dacă toată viața rămâi cu mentalitatea de sărac te condamni singur.

Ca încheiere, eu cred că totuși unii români vorbesc despre bani. Da, nu ne place să vorbim despre venituri, cheltuieli, unii pentru că suntem săraci și nu vrem să arătăm asta, alții pentru că ne temem de ceilalți, că vor crede că suntem prea bogați și ne vor invidia.

Dar am remarcat o chestie, dacă mă întâlnesc cu cineva și constat că suntem la același nivel, chiar dacă nu suntem prieteni apropiați, putem vorbi despre bani. Prin același nivel mă refer la valori similare, discuții despre venituri și cheltuieli, idei de economisire, investiții. Nu e o rușine să vorbești despre bani, doar că majoritatea nu îi avem.