A fost un an aglomerat, mult mai aglomerat ca cei dinaintea lui. E fix perioada aia din viață când nu mai știi cum să te mai împarți, pentru că ai familie, ai un job sau o firmă unde trebuie să tragi tare, și pe lângă astea ai mai vrea și tu să te relaxezi, să călătorești, să te bucuri de hobby-urile tale. De undeva trebuie să mai tai.
Eu am mai tăiat din blog, deși încă îmi place să scriu pe aici. În anii anteriori scriam aproape zilnic minim 1 articol, în 2022 am publicat doar 170 de articole până acum deci cam unul la 2 zile.
Totuși, de ce mai scriu pe blog în 2022, când avem atâtea aplicații și platforme de socializare unde putem comunica instant cu oricine?
Fix de aia încă scriu aici, pentru că avem multe aplicații și platforme, dar nu ne aparțin, nu controlăm noi cum se comunică acolo, cum ajungem la oameni. Sigur, ne luăm endorfinele mult mai repede când punem pe Facebook o poză frumi și primim instant 100 de like-uri, dar mai departe ce se întâmplă? Oamenii dau like și uită instant.
Ce am vrut eu să fac cu blogul la început, prin 2007, și continui pe ideea asta, e să am un spațiu al meu, unde să dețin controlul. Unde să îmi salvez gânduri, idei importante, și să le pot trimite mai departe fără grija că voi fi cenzurat, moderat sau blocat de schimbările de algoritmi.
Uneori îmi iese, scriu chestii utile, alteori prostii, dar blogul m-a ajutat să cunosc oameni noi, să am parte de experiențe interesante, ocazional să fac și bani, și de multe ori mi-a deschis uși care nici nu credeam că pot fi deschise.
Plus că a ajutat și agenția pornită în 2011, uneori nici nu mai trebuie să discut cu clienții potențiali despre cine suntem și ce facem, că ei știau deja una alta despre mine. Cea mai buna carte de vizită ever e blogul.
Ce vreau să zic cu articolul e că pe internetul ăsta în continuă schimbare e bine să ai un spațiu doar al tău unde poți comunica cu și către ceilalți, fără frica că vei rămâne fără el. Și o să încerc să revin la un program zilnic de postări, nu pentru reach, ci pentru că are și efect terapeutic la mine. Terapie prin scris.
Citind doar titlul ma gandeam ca ai ganduri necurate si vrei s-o lasi mai moale cu blogul dar ma bucur ca nu e asa.
Eu rar comentez dar nu iti ratez niciun articol 🙂
Merci.
Ai mare dreptate cand afirmi ca blogul este spatiul tau personal unde ai deplin control si e foarte greu sa te cenzureze sau sa te baneze cineva pentru vreun anumit motiv. Nu zic ca nu se poate, dar foarte greu. Asta-i si motivul pentru care nu mi-am inchis blogul pana acum, si spun asa pentru ca eram aproape pregatit sa inchid taraba in fiecare an din ultimii 4 – 5 sa zic asa.
Lipsa timpului liber m-a afectat cel mai tare pe acest subiect, plus ca in urma cu ceva ani a fost o actualizare de algoritmi in google care m-a penalizat rau de tot, scazadu-mi traficul la 1/10. Asta m-a demoralizat tare, dar asa patesti cand ai articole de o foarte slaba calitate :D. Am dat fail grav pe multe subiecte/categorii in care nu trebuia sa ma bag si sa scriu aberatii despre ceea ce nu ma pricep.
Am avut cateva tentative sa revin cu alt tip de articole, dar am esuat de fiecare data. Nu mai stiu sa scriu si imi gasesc greu cuvintele. Acum incerc ceva cu pasi marunti pe subiecte usoare, despre ceea ce am mai vizitat in ultima vreme, dar e foarte greu sa scriu ceva de calitate.
De citit bloguri o fac in fiecare zi, de pe telefon, dar foarte rar interactionez sau las comentarii. Zilnic citesc pe zoso si nwradu, pe arhi destul de des, iar aici intru cam la 2 sau 3 saptamani sau cand mai suna vreun titlu interesant pentru mine cand postezi pe facebook.
Merci. Scrie despre ce îți place, ce te pasionează, daca ajungi să scrii din obligație ești tentat să renunți. Eu am fost surprins să aflu offline de la o mulțime de cunoscuți că citesc ce scriu pe aici, chiar dacă nu comentează niciodată. Deci într-un fel îmi ating obiectivele, chiar daca nu se vede direct în comentarii.