Pur si simplu impresionante! Nu acelasi lucru se poate spune despre comerciantii de suveniruri de pe margini. Nu o sa inteleg ce legatura au chinezismele si tricourile cu Dracula cu Cheile Bicazului, dar se pare ca asa se fac la noi banii din turism.
Foarte multi turisti si aici, atat romani cat si straini. Circulatia era greoaie, mai ales dupa ora 12.00. Pe lac se plimbau multe barci, pretul pentru 2 persoane fiind 15 lei/ora. De remarcat in schimb ca nu erau deseuri nicaieri, se pare ca ungurii fac treaba mai buna decat romanii in ce priveste mentinerea curateniei. Din pacate, nu am reusit sa vad ratele salbatice de pe lac pe care eram atentionati sa nu le speriem. Cred ca erau deja prea speriate.
Am tras o fuga in week-end pana la Bicaz, am vizitat Lacul Rosu, Cheile Bicazului si, nu in ultimul rand, lacul format pe valea Bistritei, la 4 km de Bicaz. Peisajele din zona Bicazului sunt superbe, si se vede ca si investitorii si-au dat seama de asta. Noi am stat la hotelul plutitor Lebada, pe marginea lacului, unde o camera dubla era 130 RON/noapte, iar un apartament cu 2 camere era 180 RON. In parcare erau cel putin vreo 45 de masini, deci cred ca atat Lebada cat si hotelul Pescarus de pe mal erau pline, plus casutele de lemn. Nu erau doar turistii romani, erau si multi straini. Oricum, pe romani ii recunosti imediat dupa manele, majoritatea se auzeau de la casutele de lemn, care puteau fi inchiriate cu 100 RON/noapte/4 persoane.
Apartamentul in care am stat era ok, amenajat modern, baie cu cabina de dus, uscator… Mancarea de la hotel nu v-o recomand, ultima data am mancat anul trecut si mi-a fost rau dupa tochitura moldoveneasca servita pe malul apei, nu mai zic de preturi. Cea mai penala faza a fost cand sefa de sala de la restaurant ne-a intrebat daca suntem cazati acolo, in momentul cand ne-am apucat sa facem un gratar. Asta desi receptionerul, cand ne-am cazat, ne-a spus ca nu e nici o problema daca folosim gratarul lor.
In schimb am mancat foarte bine la pensiunea Carmen, la iesire din Piatra Neamt. O ciorba radauteana era 6 RON, salata de fructe 3 RON, un Becks 3 RON. Nici nu iti dadeai seama ca esti intr-o zona turistica, dupa preturile afisate.
In fine, e clar ca zona merge bine, turistii vin, dar ce facem cu poluarea? Pe lac erau foarte multe pet-uri aruncate, pe marginea lacului la fel, iar la baraj, daca te uitai in jos, te apuca groaza. E si mai rau ca anul trecut, cred ca numarul de sticle si tuburi de spray sau alte deseuri e dublu. Am inteles ca cei de la baza turistica mai curata din cand in cand zona, cat le sta in putinta, dar statul nu face nimic pentru a ii ajuta.
Nu zic ca e doar vina statului pentru ca nu intervine, in primul rand tine de educatia fiecarei persoane care viziteaza zona! Cat timp vom arunca gunoaiele pe unde apucam, sa nu ne asteptam ca a doua oara cand revenim sa gasim totul curatenie luna. Avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita!
Va las cu cateva fotografii, plus un clip facut de pe terasa hotelului plutitor.
Undeva pe langa Abrud a construit statul o autostrada care sa scurteze drumul calatorilor. Drumul nou trecea exact prin locul unde erau niste case, asa ca statul a platit acele familii sa se mute. Un singur proprietar a refuzat, cerand o suma astronomica. Statul a inceput constructia autostrazii, presupunand ca pana la momentul ajungerii la casa respectiva, omul se va muta. Problema e ca au ajuns demult acolo, iar omul refuza banii, motivand ca e casa lui si nu vrea sa se mute, dar ca o va face in schimbul acelei sume astronomice. Nu va inchipuiti ca e vorba de nu stiu ce vila. E o casa super mica, darapanata. Asa ca banii de autistrada s-au cheltuit pana la acel punct si lucrarile au ramas asa. Drumul e construit pana in fata casei omului. Tare nu?
Din cunostintele mele ( slabe ) in domeniu, in momentul in care se construieste un drum, o linie de cale ferata, ma rog, un proiect de interes national, iar propietatea ta e exact in mijlocul proiectului, statul te intreaba cat vrei, desigur, incadrandu-te in limitele decentei. In cazul in care refuzi sa vinzi ( vezi cazul de mai sus ), statul are posibilitatea de a te expropria, platind pretul zonei in care se afla proprietatea. Asta pentru ca te opui progresului.
Nu sunt sigur de prevederea asta, de aia va intreb si pe voi. Statul sau proprietarul, care e mai tare, intr-un caz de genul asta?
Inca din copilarie, aflam ca sunt anumite meserii care sunt platite bine. Asadar, pe masura ce crestem, incepem sa ne orientam catre anumite joburi, desi poate talentele noastre nu au legatura cu ele. De multe ori ajungem sa ne trezim prinsi intr-o rutina din care am vrea sa scapam, pentru ca ne dam seama ca ceea ce facem nu este ce ne dorim cu adevarat.
Dar nu putem, suntem deja prinsi! Obligatiile fata de familie, facturile de platit, ratele la banca, perceptia celor din jur despre noi, toate ne obliga sa mergem mai departe, in speranta ca intr-o zi va fi mai bine. Desi poate talentele noastre nu au nici o legatura cu jobul pe care il avem sau domeniul in care activam. Se mai intampla, chiar des.
Mediul online a evoluat. Noi am evoluat. Necesitatile noastre au evoluat. Mai ales pentru bloggeri, e foarte important sa aiba un serviciu de gazduire foto calitativ, in cazul in care nu isi tin fotografiile pe acelasi server cu blogul. Am putea spune ca in primul rand conteaza spatiul oferit ( adica cate fotografii ai putea incarca in contul tau ), dar criteriile sunt mult mai complexe.
Pe langa spatiul oferit, conteaza si facilitatile gen pluginuri, widgeturi pentru afisarea fotografiilor, conteaza timpul de incarcare al fotografiilor, conteaza posibilitatile de a a incarca fotografiile in contul tau personal cat mai rapid, conteaza optiunile permise pentru fiecare fotografie gen link direct, slideshow….
Serviciile de mai jos au fost testate personal de mine. Excludem varianta platita, pentru cele care ofera si asta. Ma voi referi doar la varianta clasica, free.
Ipernity – permite uploadarea de fotografii, clipuri, audio, dar e folosit mai ales pentru fotografii. Limitarea e de 200MB/luna, nu este o limita maxima pe cont. Se incarca rapid, dar nu permite crearea de slideshow-uri, iar pluginurile si widgeturile pentru a facilita integrarea fotografiilor pe bloguri sunt inexistente.
Picasaweb -serviciul de gazduire foto de la Google, ofera 1GB de spatiu pentru fotografii. Fotografiile pot fi organizate in albume, iar o fotografie poate apartine chiar mai multor albume. Nu imi place pentru ca fotografiile sunt afisate la rezolutii mici, iar pana se incarca complet au un efect de blur.
Flickr -probabil serviciul de gazduire foto cu cele mai multe pluginuri dedicate bloggerilor, pentru a insera fotografiile in bloguri. Personal imi place obtiunea de thumbnail embed, foarte utila mai ales in cazul albumelor cu multe poze. Foarte multe facilitati, utilizat atat de internautii obisnuiti cat si de fotografii profesionisti. Dezavantajul principal ( pentru optiunea free a serviciului ) este ca spatiul de gazduire e limitat la 100MB lunar. Partea si mai ciudata e ca dupa ce treci de 200 de fotografii, sunt afisate doar ultimele 200, celelalte nu pot fi accesate. Desigur, exista varianta platita a serviciului, pentru cine e dispus sa plateasca 25 dolari/an.
Photobuchet – pluginurile pentru bloggeri nu sunt la fel de multe ca cele de la Flickr, dar exista. Incarcarea fotografiilor se efectueaza rapid, exista optiunea de link direct catre fotografie, crearea de slideshow-uri ce pot fi inserare in bloguri prin embed. Limita pentru un cont gratuit este de 1GB, iar pozele pot avea o rezolutie maxima de 1024×768 ( in varianta free ). Sunt cam enervante reclamele care iti apar in timp ce incarci fotografiile, dar in rest serviciul e ok. Ofera si posibilitatea de a incarca clipuri video, desi pentru asta eu folosesc Viddler. Asta e serviciul de foto-sharing pe care il folosesc in prezent.