Multi acuza romanii ca sunt un popor mediocru. Eu as vrea sa ii combat, sa spun ca nu, ca suntem un popor perfectionist, care isi doreste mai mult, care vrea sa se ridice, sa evolueze, dar asa sa fie oare? In afara de cateva talente care ies la iveala ocazional, si acelea greu, cum suntem noi oare, ca popor? Si aici ma refer la multime, nu la acei cativa care fac diferenta!
Exemple:
Avem alegeri politice la care, daca mergem, votam pe principiul „cel mai mic rau posibil”. Sa nu fie asta o dovada de mediocritate?
Avem absenteism la vot, in proportie de 60-70% din totalul populatiei. Cu toate astea, timp de patru ani de zile, toata lumea va simti consecintele alegerilor, bune sau rele. Nu doar cei care au fost la vot. Toti se vor plange daca va merge mai rau, toti se vor bucura daca va merge mai bine. Tot mediocritate?
Avem politicienii care, in loc sa isi faca campaniile electorale pe baza unor proiecte si a unor planuri, isi fac campaniile doar pe baza de acuzatii la adresa celorlalti. Cred ca fost foarte evident mecanismul, anul acesta, in toata tara. Sa nu fie asta o dovada de mediocritate?
Avem suporterii infocati ai nationalei care spun: Chiar daca diseara luam bataie de la olandezi, tot ne-am descurcat bine pana acum, tinand cont cu cine am jucat. Asta nu e tot mediocritate?
Avem prieteni care stau pe salarii de mizerie, desi stiu ca pot mai mult, in alta companie sau pe cont propriu. Stau pentru ca se tem de schimbari, de provocari, de stres, se tem sa isi asume riscuri. Mediocritate oare, la care ne condamnam singuri?
Avem scoli, licee, facultati in care nu se educa talentele, nu se dezvolta pasiunile, ci se cultiva mediocritatea, se invata mult si inutil. Toti cei care se ridica deasupra sistemului, care isi fructifica pasiunile, sunt invidiati, priviti ca niste ciudati, nu considerati genii. Invatamantul romanesc nu mai e ce a fost, a mai ramas doar iluzia unui sistem performant. Mediocritate iar?
Avem mijloace de transport in comun in care suntem ingramaditi ca sardinele, doar pentru ca firmele nu au chef sa mai suplimenteze traseele respective, deoarece le-ar scade profitul. Noi nu facem nimic, nu protestam, nu refuzam sa mergem cu acele mijloace de transport, nu reclamam, doar inghitim in sec, gandindu-ne ca de obicei – Lasa ca merge si asa!
Concluzie
Lista ar putea continua mult, dar cred ca ajunge, ca sa ne facem o idee de ansamblu.
Cu toate astea, eu vreau sa cred! Vreau sa cred ca in timp, numarul celor care vor cere mai mult, nu doar de la ei, ci si de la ceilalti, va creste. Vreau sa cred ca vom invata sa ne cerem drepturile, sa ne apreciem valoarea, sa ne imbunatatim abilitatile si sa avem incredere in viitor! Vreau sa cred ca vom incepe sa avem incredere in noi!
Pentru ca altfel, ce rost ar mai avea?
Mi-am activat azi serviciul de internet banking de la ING. Am ajuns la concluzia ca treceam de prea multe ori pe la ei ca sa verific extrasele de cont sau sa platesc facturile prin Self’Bank, si ar fi mult mai util daca le-as face direct de acasa. Partea buna e ca a scazut taxa de activare la 12 lei, stiu ca inainte era 50 lei, iar comisionul de utilizare lunar e doar 3 lei. In schimb am primit un digipass ca sa ma pot conecta in siguranta la contul meu, online. Partea proasta…inca nu am gasit-o, deocamdata. Comisioanele mi se par ok, raportat cu serviciile oferite si atentia cu care esti tratat.
Nu sunt adeptul discutiilor lungi la telefon sau pe messenger. Prefer daca se poate sa aflu ce am nevoie cat mai rapid, sau daca sunt necesare mai multe informatii, sa stabilesc o intalnire. Desigur, daca persoana cu care vorbesc se afla la o distanta mare sau nu ne putem intalni, merge si varianta tehnologica, dar prefer discutiile fata in fata.
Articolul de ieri legat de 
Citind numeroase discutii pe forumuri, bloguri si site-uri despre nivelul salariilor in Romania, am ajuns la dilema urmatoare: nivelul unui salariu decent in Romania, pentru un absolvent de facultate.