Articolul de ieri legat de nivelul salariilor a starnit ceva agitatie, asa ca asta se vrea o continuare. Practic, multi tineri nu au decat trei variante pentru a reusi in viata, de fapt patru, dar ultima e mult prea rara:
Prima e sa te duca capul si sa iti deschizi o afacere proprie sau ma rog, sa faci bani din ceva. Prea putini au cojones sa se bage in chestia asta, si nu pe multi ii duce capul, sau daca ii duce, se tem prea mult de riscurile pe care le vor intampina si de un eventual esec. Varianta asta e pentru cei cu tupeu, dar si cu idei in cap.
A doua e sa gasesti un job caldut, care sa nu ofere prea mult stres, sa ai un program fix, dar si salariul sa fie pe masura, adica mic. Ideal pentru cei care sunt mai mamosi si stau cu parintii, care ii vor ingriji pana la 30-40 de ani, eventual cu tot cu sotie sau prietena.
A treia varianta e sa gasesti un job care implica multe responsabilitati, taskuri, stres, probleme de rezolvat, muuulte ore peste programul normal, dar si salariul sa fie pe masura, adica mare. Majoritatea absolventilor inteligenti ajung prin zona asta, plina de pericole dar si de beneficii.
A patra varianta, adica cea idilica, e sa ai un job caldut, fara stres, dar care sa fie platit cu multi bani. Joburile de genul asta sunt asa de rare, incat majoritatea se cumpara pe pile. A se vedea diverse institutii ale statului deschise de la 9 la 2, cu o pauza de pranz de doua ore. Alta viata….
Cam astea ar fi variantele la dispozitia unui tanar! De obicei, din dorinta de a reusi cat mai rapid, tinerii se implica rapid in a treia varianta. Foarte ok, ajungi sa iti faci un nume, sa iti cumperi casa cu piscina si masina aia tare in rate, si sa te bucuri de ele in timpul liber. Aaaa, nu ai timp liber? Nasol, dar sunt sigur ca copii si nepoti tai iti vor multumi, cand vei fi pe patul de moarte si le vei lasa averea ta. Desigur, tu nu le vei putea povesti decat amintirile legate de campul muncii si cat de apreciat erai tu acolo, dar asta e alta discutie.
Nu iti spune nimeni sa nu lucrezi mai mult, sa nu te implici, doar ca nu trebuie sa uitam ca in viata sunt si alte lucruri, pe langa serviciu: familia, timpul liber, locuri de vizitat, pasiuni de aprofundat…. Lucruri care trebuie realizate si ele, pentru ca dau sens vietii.
Mai sunt alte variante pe care le-am omis? Completati voi, daca stiti.
Sa nu uit sondajul!
Marius te rog frumos , cum ai putut uita varianta : “Da dar nu am de ales daca vreau sa traiesc in Iasi pe cont propriu”…..Nu pot vota da , as lucra 25/24 ca nu “as” 🙂
O varianta destul de intalnita e cea in care ai un job caldut si fara stres pt ca are tatal, bunicul, unchiul sau varul firma si nah cum sa nu se gaseasca un loc de munca de scuipator de seminte pentru fiul, nepotul sau varul.
cu un job cu mult stress si multa munca nu ai sanse sa-ti iei o casa si o masina tare. sau poate doar daca faci un credit pe 30-50 de ani sa platesti la el o viata intreaga.
singurele variante care intr-adevar sunt ok sunt cea idilica si cea cu propria afacere. Restul sunt pentru oamenii simplii care nu pot sa faca mai mult, adica nu au pile sau nu au cap.
poate eu sunt de vina pentru articolul asta – am mentionat in cel cu salariile de ideea asta de ‘workaholism’.
asa este, fenomenul este destul de intalnit chiar aici, in iasiul nostru mititel si iubit (ca datoria si munca neplatita).
nu vreau sa fiu misogin, dar din cate am observat, cele mai predispuse la acest fenomen sunt fetele – daca ar fi sa dau cu ghiciul, as spune ca ideea de emancipare este putin exagerata in unele cazuri.
intr-adevar, persoanele respective au parte de haine de calitate (nu snobism, pana acolo mai e cale lunga cu banii), cateva parfumuri bune, banii de transport (eventual cu taxiul) asigurati, poate poate cativa pusi deoparte si POSIBILITATEA de a iesi in oras/merge in vacanta pe bani proprii … si cu posibilitatea raman.
nu poate nimeni sustine ca are raspunsul corect, dar tind totusi sa cred ca viata merita traita si nu cred ca voi avea acelasi chef de viata, de calatorit, de iesit prin localuri cand voi trece de 30 ani. Probabil voi avea o familie atunci si voi avea alt fel de bucurii si alt fel de responsabilitati.
un program 14/7 (fara exagerare) mi se pare aberant – iar in cazul respectiv recompensa baneasca este … medie spre minima pe economie