Am aruncat o privire asupra evolutiei blogului pe luna trecuta. Vroiam sa verific la inceputul lunii Iunie, dar tot am fost prins cu altele, asa ca am reusit abia acum.
WordPress-ul imi spune ca luna trecuta am scris 225 articole care au primit 1300 comentarii, deci o medie de 7 articole pe zi.
Google Analytics imi spune ca in Mai am avut 34.000 vizitatori unici, 43.500 vizite si 110.000 pagini vizualizate. Media a fost de
In S.U.A, peste un milion de propietari sunt in pericol sa isi piarda casele, deoarece acestea vor fi preluate de catre banci. Alte 3 milioane de americani sunt in urma cel putin o luna cu plata ratelor. Mai multe detalii pe CNN.
Sa nu credeti ca ii iubesc prea mult pe americani, dar tot ce afecteaza economia americana se reflecta destul de rapid si la noi in Europa ( inclusiv Romania ), datorita mecanismelor economice. Practic, la ei ratele au ajuns prea mari in comparatie cu valoarea salariilor. In plus, datorita incapacitatii de plata, pretul locuintelor este in scadere ( pentru ca nu sunt clienti, si toata lumea e speriata ), iar bancile care s-au implicat in finantarea creditelor sau in proiecte imobiliare sufera din lipsa de lichiditati.
Nu ca ne-ar durea pe noi de banci prea tare, oricum scopul lor este doar sa ne curete de bani, dar totusi, situatia nu e un pic similara cu cea din Romania? Rate prea mari, din ce in ce mai putini clienti… Oare urmeaza si la noi un mic cutremur imobiliar?
Trebuie sa recunoasteti, pretul locuintelor a ajuns prea sus. E culmea speculei ca un metru patrat de apartament construit acum 25 de ani sa coste cu 1/3 mai mult decat cel dintr-un apartament nou, dotat cu toate utilitatile!
Romania a intrat dupa ’89 in lumea buna. Cel putin cu numele, pentru ca sincer, nici acum nu suntem pe deplin „integrati”. Odata cu aceasta intrare, au inceput sa apara si la noi brandurile internationale, pe langa cele autohtone, din perioada comunista.
Brandurile au inceput sa faca ce stiu ele mai bine. Sa determine consumatorii sa le cumpere! Romanii, vitregiti de atatea decenii de beneficiile capitalismului, au intrat in joc si s-au apucat de shopping. Haine, alimente, electrocasnice, masini, tot ce era considerat de romanii ca un indicator al statului social a fost achizitionat rapid, in incercarea de a demonstra ca o ducem bine. Singura problema e ca nu o duceam prea bine, cel putin ca putere de cumparare. De fapt nici acum nu o ducem stralucit, dar mai avem speranta.
Aici au intrat pe fir bancile. Care au inceput sa apara mai des ca ciupercile dupa ploie. Si au inceput sa faca ce stiu ele mai bine. Sa ofere credite! Dobanda e de 40% – nu conteaza. Platesti o rata egala cu doua treimi din salariu – Nu conteaza. Important e sa aratam ca avem cu ce, sa ne prefacem ca stilul nostru de viata e mai bun decat al celorlalti.
Nu e misto sa scoti din buzunar un telefon de 2.000 RON, cumparat in rate, ca sa dai un bip? Nu e fain sa iti cumperi masina in leasing, chiar daca tu mergi la job pe jos sau cu metroul? Nu e cool sa pleci in concediu pe Coasta de Azur, chiar daca la intoarcere vei plati 5 ani rate pentru concediul ala? Nu e tare sa iti cumperi haine de la Armani si Versace, chiar daca acasa nu mananci decat paine cu sana?
Multi dintre romani asa gandesc, si aici e problema! In dorinta lor de a isi ridica statutul social, de a fi ceea ce nu sunt, de a adopta obiceiuri de consum pe care le vad la cei care intradevar au bani, cauta resurse de finantare alternative, si se ingroapa in credite pentru toata viata. Bancile abia asteapta!
Am 25 de ani si pana acum nu am facut nici un credit, nici de consum, nici cu buletinul, nici impotecar. Nu pentru ca nu mi-as fi permis sau nu as fi avut nevoie, ci pentru ca am preferat sa imi folosesc capul si sa astept pana la momentul propice, cand imi cumparam produsul respectiv cu banii jos. Nu vreau sa spun ca creditele pot fi evitate complet ( inca mai am dubii in privinta creditului ipotecar ), dar Inainte de a face un credit e bine sa ne gandim: chiar avem nevoie de lucrul respectiv? Investitia facuta ne va aduce bani, ne va imbunatati viata, sau e doar de fite, si pentru a ii impresiona pe altii?
Vremea creditelor cu buletinul a trecut, din fericire! Citeam un articol in EVZ despre cardurile de credit care prind la romani, din ce in ce mai puternic. E acelasi lucru, romanii se bucura ca nu mai au nevoie de acte, ca isi pot cumpara rapid tot ce doresc. Dar nu se uita la dobanda de 30%, cu care bancile abia asteapta sa ii taxeze.
Da, in primele 30 sau 60 de zile e adevarat ca dobanda este zero, dar cati dintre cei care folosesc cardurile de credit returneaza banii in aceasta perioada? 10-15% cred ca e un procent exagerat. Restul raman cu ratele de platit, pentru lucruri de care nu aveau cu neaparat nevoie.
Apropo de carduri de credit, mi-am amintit si de reclama pentru Bonus Card de la Garanti Bank, cea cu Gyuri Pascu. Nu stiu de ce, dar imi aduce aminte de reclamele care aparusera exact dupa revolutie. E incredibil, cumperi din magazinele partenere si ai bonus 1%. Un mare fass, avand in vedere cat de putine sunt acele magazine partenere, si faptul ca preturile din magazinele respective e mai mare decat normalul. De remarcat termenul pompos bonus card. In realitate e doar un simplu card de credit, cosmetizat si cu parfum de „nu vrei si tu”!
Inainte de a face un credit sau de a solicita un card de credit, folositi-va capul! Chiar aveti nevoie de credit, sau e doar un moft? Poate ca acum pare solutia ideala, dar in viitor, cand ratele se vor tot aduna, iar salariul va ramane acelasi, situatia nu va mai fi la fel de roz.
Acum doua saptamani, din greseala, am deschis televizorul. Ma bagasem in pat, PC-ul era inchis, nu aveam somn si am apasat pe telecomanda, in ideea ca gasesc un program interesant de privit, pana adorm. Am inchis repede, plictisit.
Viitorul este online, iar televiziunile care si-au dat deja seama de asta, vor avea numai de castigat. Avantajul este ca in mediul online noi alegem la ce ne uitam, cand ne uitam, iar reclama, daca exista, poate fi blocata, pentru a nu mai pierde timp inutil. Incep sa raman fara idei despre argumentele care m-ar determina sa ma uit la TV, totusi, va intreb si pe voi: Va uitati la televizor? Daca da, de ce?
Am primit un comentariu la articolul despre emo. Din acelasi ciclu: ce aveti cu emo, lasati-i in pace bla bla. Culmea e ca articolul chiar avea un ton neutru. Sa lasam asta. Dilema mea e urmatoarea: cel care a lasat comentariul e emo, manelist sau analfabet? Comentariul mai jos:
bEy…..yo nu va pot intelege ce avetzi k emo kid…….adik lol park var taia voua venele sau park var arunca pe voi de pe bloc….suntetzi chiar sub orice critik……..dak nu va place de ei aste e……da nici sai huiduitzi pe strada ji sai injuratzi ji etc etc etc……
Emo,hippi,metalisti si manelarii(cocalari) sunt toate piese ale unui mozaic.Nu trebuie sa le stii pe toate ca sa vezi imaginea in ansamblu!!!!!! parerea mea….aja k incerkatzi sa nu va mai luatzi de emo kid……
Cu greu am reusit sa descifrez ce vroia sa zica. De fapt nici acum nu sunt sigur. Ce vroia sa spuna e mai putin important, dar cum a reusit sa se exprime… Daca asta e unul din copii ce reprezinta viitorul Romaniei, atunci cu mana pe inima pot spune ca ne ducem naibii cu siguranta!
Pentru ca a fost week-end-ul si am avut mai mult timp liber la dispozitie, am ales sa facem si mancare sanatoasa, fara porcariile obisnuite din timpul saptamanii. De fapt sotia a gatit, eu m-am multumit sa cultiv pofta de mancare.
Din ciclul „sprijinim bucataria traditionala romaneasca” ( si pentru ca e ora pranzului in curand), va prezint musacaua de cartofi cu carne:
Bonus, un clip cu rezultatul final, in farfurie:
Iasi. E ora 7 si 20, si la opt ar trebui sa fiu la aeroport. Tocmai m-am trezit. Un partener de afaceri, John Smith, trebuie sa ajunga din Dallas cu zborul de opt fara 10, direct la Iasi, fara escala. In mod normal m-as agita, pentru ca ar dura enorm pana ajung la aeroport, dar de cand s-a dat drumul soselei de centura, stiu ca in 15 minute pot ajunge lejer in orice punct din Iasi, deci nu ma agit.
Ma ridic din pat, fac un dus rapid si ies din casa. Ma indept spre parcarea aproape goala, si imi dau seama ca aseara am uitat sa incui masina, dar totusi, nu ma agit. Ar fi fost inutil, stiu ca Politia patruleaza non-stop noaptea. In timp ce pornesc masina, remarc grupul de biciclisti care se plimba pe pista special amenajata pentru biciclete. Azi nu am timp, dar imi promit ca maine sa trag si eu o tura cu bicicleta, inainte de a pleca la job. Sau poate voi face jogging prin parc, daca tot avem parcul la 5 minute distanta de bloc.
Am ajuns la aeroport. E opt fara 10, deci nu am intarziat deloc. E si normal, autostrada e asfaltata calitatea intai, nu vezi nici macar o intentie de groapa. Cat despre trafic, e istorie. Nu am mai vazut asa ceva de prin 2008, la cateva luni dupa alegerile pentru Primarie. Am trecut chiar si pe langa centrul de ecarisaj, abandonat acum trei ani. Era inutil sa fie pastrat functional, din moment ce caini vagabonzi devenisera la fel de rari ca gropile din asfalt.
8 fara 5. Partenerul meu de afaceri, John, a ajuns la timp, ne-am intalnit si am plecat spre birou. Pe drum discutam despre Romania, si mai ales despre Iasi. Avand in vedere ca nu a mai fost pana acum aici, imi spune ca ar dori sa cunoasca mai bine orasul. Ma gandesc la o solutie