Românii sunt praf când vine vorba de competențe digitale

Știți că ne place nouă să ne mândrim cu viteza internetului în România, cu tinerii programatori pentru care se bat giganții americani ca Google, Facebook sau Microsoft, ori cu startup-urile din IT care pornesc de aici și ajung să fie cunoscute la nivel global, de regulă după ce primesc capital tot de la fondurile de investiții americane.

Ei bine, toate astea sunt mișto, nu zic nu, dar dacă dai la o parte vreun milion de oameni care se învârt prin bula asta denumită generic online constați că românii au grave deficiențe când vine vorba de competențele digitale. Și nu vorbesc de instalat Windows sau configurat conexiunea la internet, să spunem că astea sunt pentru profesioniști, ci de chestiile banale, gen trimiterea unui email sau încărcarea unui fișier în cloud.

Lucrurile astea se văd și mai bine zilele astea, când aproape 3 milioane de elevi și părinții lor au aflat că trebuie să facă școală online. Evident, nici cei din sistemul educațional nu erau pregătiți, dar copiii și părinții lor cu atât mai puțin. Nu vă zic cât e de greu să explici unei persoane atehnice cum să creeze un cont, să instaleze o aplicație sau să încarce un fișier. Pornirea unei conferințe video cu mai mulți oameni e deja considerată chestie pentru experți.

Am scris un articol prin ianuarie despre cum părinții ar trebui să se preocupe de competențele digitale ale copiilor, adică să aibă grijă ca odraslele să nu stea doar pe Youtube și TikTok, ci să facă și chestii utile cu telefonul sau laptopul, dacă tot sunt călare pe el. Să îi învețe să caute chestii pe Google, să folosească tutorialele, cursurile online, să redacteze un text în Word, să trimită un email, din astea.

Recunosc, am fost foarte naiv. Problema principală nu sunt copiii, ci părinții lor. Copiii fac ce văd la părinți, și dacă părinții știu că internetul = Facebook și Youtube, de unde să învețe copiii mai mult?

Cum ziceam, e o bulă de vreun milion de oameni în România care au cât de cât competențe digitale, știu cum funcționează internetul, comunicarea online, emailurile, cum să instaleze un program pe calculator, să schimbe parola la WiFi, din astea.

Restul sunt praf. Și nu zic asta pentru că aș fi eu foarte inteligent, îmi știu locul. Dar privind în jurul meu prind curaj.

Gândiți-vă că eu nu am formare de om tehnic, am terminat facultatea de marketing, dar lucrând în domeniul marketingului online la Advertica și având mereu un laptop în față oamenii au impresia că sunt The IT Guy, tipul cu calculatoarele, și o mulțime mă sună sau îmi trimit mesaje ca să mă întrebe chestii legate de software, aplicații, internet, alegerea unui laptop, diverse platforme.

Nu m-a învățat nimeni astea undeva la o școală, dar le-am învățat eu citind tutoriale, făcând cursuri online, educându-mă, deoarece știu că am nevoie de informațiile astea, că îmi sunt utile. Și prin bula mea pot spune că am cunoștințe la nivelul mediu, știu o mulțime de oameni inteligenți care atunci când vorbesc despre chestii legate de internet, calculatoare, programare, aplicații mă fac să închid gura instant.

Avem acces la informație gratuită pe internet, sunt o mulțime de cursuri online, tutoriale despre orice, articole care îți arată în 5 minute cum să trimiți un email, să schimbi parola de WiFi, să aplici formule într-un Excel, să folosești Google cum trebuie, dar noi avem timp doar pentru Vulpița, manelele din trending pe Youtube și seriale online. Dacă avem timp pentru ele avem timp și pentru a deprinde competențe digitale utile.

Cel mai trist e altceva, că majoritatea ne complacem în situația în care suntem și găsim tot felul de scuze pentru lipsa noastră de competențe digitale de bază.

• Da, nu știu nici măcar să trimit un email, dar eu sunt inspector școlar, nu trebuie să știu asta.
• Da, nu știu cum se încarcă un fișier în Google Drive, dar eu sunt avocat, cu legile, nu trebuie să știu cum funcționează atașamentele.
• Da, nu știu să schimb parola de la wifi sau de la router, dar eu sunt manager de vânzări, nu e nevoie.

Și tot găsim scuze, explicații, și după aceea ne mirăm de ce copiii noștri sunt praf când vine vorba de internet, sau avem impresia că sunt genii, deși ei nimeresc doar butonul de Youtube.

În 20 de ani cine nu va avea competențe digitale va fi cam muritor de foame, puneți mâna și învățați cum e cu internetul și tehnologia, și pentru voi, și pentru copiii voștri.