Provocarea generației noastre – educație financiară pentru copii

Citeam într-un articol pe care nu îl mai găsesc acum că românii sunt printre popoarele care investesc cel mai puțin pe bursă sau în companii. Majoritatea celor care au bani știu să facă doar două lucruri – investiții imobiliare, adică apartamente, și depozite la bancă. Și e cam trist, deoarece cel puțin în cazul depozitelor bancare după câțiva ani ești mai sărac, datorită inflației.

Există și o explicație, noi nu am avut educație financiară, bursă, companii private, abia după 89 am început să scoatem capul în lume. Cine a fost mai norocos a prins un apartament de la stat și l-a cumpărat în anii 90, și i-a explicat copilului că e bine să aibă casa lui, nu să stea în chirie. De asta avem cel mai mare număr de proprietari din Europa. Și e ok, e bine să ai casa ta, dacă și-o permiți, dacă știi că vrei să rămâi în orașul unde ești acum, dacă te-ai gândit un pic ce vrei să faci pe următorii 10-20 de ani…

Problema apare când începi să o duci un pic mai bine. Sunt puțini români ce au o educație financiară solidă, care trece de nivelul – am niște bani în plus, hai să îi bag în bancă.

Să o luăm în termeni simpli, dacă tu ai la bancă 100 lei într-un depozit și primești dobândă de 1% pe an, iar inflația e de 5%, după 1 an de fapt puterea reală de cumpărare e de 96 de lei. După 5 ani de fapt cei 100 de lei valorează doar 80 de lei, că dobânda e fix pix. Ieși mai câștigat dacă îți ții banii în euro sau dolari, dacă chiar vrei depozite bancare.

Și cu asta am rezolvat-o cu depozitele bancare, dacă nu acoperă cel puțin rata inflației pierzi bani. Și noi am cam avut inflație din plin, mă refer la cea reală, pe care o simți când mergi la cumpărături și vezi că dai 500 de lei și vii acasă cu mâncare doar pentru o săptămână, nu la cea raportată oficial.

Investițiile imobiliare sunt o soluție, dar nu singura, și aici depinde foarte mult când cumperi. Cine a cumpărat în 2008 apartamente de 100.000 euro care acum valoarează 60.000 euro știe ce zic, cheia e să cumperi atunci când prețurile sunt jos, nu sus.

Și chiar dacă ai cumpărat când prețurile sunt jos, trebuie să scoți minim 6% randament anual, ca să fii peste inflație. Știu persoane care încă plătesc la apartamente ce valorează jumătate din suma pentru care au făcut credit atunci, pur și simplu pentru că nu au gândit la rece când a venit criza. În loc să renunțe la credit au preferat să continue, pentru că plătiseră deja rate timp de câțiva ani.

Cred că noi ca popor avem o aversiune mare la risc tocmai pentru că nu am fost educați suficient despre bani. Știu, e riscant să cumperi acțiuni, obligațiuni, tocmai pentru că nu știm domeniul, piața urcă și coboară, și nu înțelegem cum funcționează toate mecanismele. E și mai riscant să investești într-o companie sau mai rău, să te faci tu antreprenor, să începi de la zero ceva, deaorece cutuma ne spune să mergem la o școală bună, să ne angajăm la o firmă cu perspective, dacă vrem să o ducem bine pe termen lung.

Dar cred că nu e suficient. Sistemul de pensii actual abia se mai ține pe picioare, și pensiile de la stat nu vor mai fi suficiente pentru asigurarea unui trai decent, indiferent de job. Avem nevoie de venituri suplimentare, pensii private, alte surse de venit.

În același timp, cred că cel mai greu pentru noi e să ne educăm copiii să gândească diferit. Să învețe cum se fac banii, cum se păstrează, cum se înmulțesc. Și nu mă refer la combinații, ci la muncă cinstită, educație financiară, învățat despre investiții.

Și e greu, deoarece în primul rând trebuie să ne educăm și să ne schimbăm pe noi.

Recomandă prietenilor!



Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
Notify of