Nici influencerii nu mai sunt ce-au fost

Să începem săptămâna cum trebuie, cu niște articole despre influenceri, cât de complicat e să te transformi într-unul și de ce toți se visează influenceri mai nou.

În primul rând, pentru marketeri și companii e tentant să te promovezi prin influencerii online în detrimentul vedetelor clasice. Se merge pe ideea că oamenii ăștia au creat comunități mari de fani în jurul lor, care chiar țin cont de recomandările lor, pe diferite nișe. Instagram e cea mai fierbinte platformă acum în campanii, mai ales pentru modă, mâncare și călătorii, dar nu mi-e rușine nici cu Facebook, Youtube sau Snapchat, pentru puștani.

În al doilea rând, pe afară unii influenceri au ajuns să ceară la fel de mulți bani ca vedetele clasice pentru implicarea în campanii, astfel încât brandurile explorează și o nouă variantă, microinfluencerii (gândiți-vă la zeci de mii de fani în loc de sute de mii sau milioane de fani). Avantajul microinfluencerilor este că ar costa mai puțin să te promovezi prin ei, iar interacțiunea cu fanii ar fi și mai bună. Decât să bagi toți banii într-un influencer mai bine colaborezi cu 10, dar mai micuți, s-ar putea să ai rezultate mai bune.

În al treilea rând, subiectul e fierbinte, se va discuta mult despre asta și în 2017, ideea e că oamenii s-au săturat de vedetele clasice, mai ales generația tânără își alege modelele din alte surse – vloguri, bloguri de fashion etc.

Sunt și studii pe tema asta, mai ales despre beneficiile promovării prin influenceri, și majoritatea brandurilor admit că lucrează deja cu ei:

Nu în ultimul rând, nu e deloc ușor să ajungi influencer pe bune, să ai o comunitate cu sute de mii de oameni care să te urmărească, să țină cont de opinia ta, de recomandările tale. Totuși, dacă vorbim de microinfluenceri, oameni care adună câteva mii/zeci de mii de oameni, discuția e alta.

Un repoerter a făcut un experiment, a mers la o agenție care colaborează cu influenceri și le-a cerut ajutorul, ca să devină influencer în zona de modă masculină pe Instagram. El nu avea nici o treabă cu fashion-ul:

By the end of Week Two, I’d reached 600 followers, or a threefold increase. Saynt told me he thought that if I kept it up, I could be at 10,000 by the end of the year, which would be enough to command maybe $100 per sponsored post. That was encouraging. But to keep up the pace, I’d have to spend $2,000 a month on photography services and also find a way to keep a steady stream of new outfits coming. There was no way I would ever break even on this; I clearly didn’t have the talent.

Orice se poate, cât timp ai buget sau ești dispus să te ții de treabă. Dacă investești în crearea de conținut bun, în promovare, în networking, poți crește în timp. La început te chinui, în timp investești în echipamente, software, cursuri ca să ajungi mai bun.

Dacă ai o agenție care se ocupă de tine (contra cost evident) poți chiar să sari etape. E și cazul unor influenceri de la noi, care au apărut de nicăieri și nu știi de ce sunt băgați în seamă. E simplu, au sărit etapele, au cumpărat followeri, au plătit oameni care să le creeze conținut, au simulat faptul că au influență, chiar dacă una falsă.

Problema nu e asta, fiecare cu influența lui, reală sau nu, problema e că unele branduri nu știu să își aleagă cum trebuie influencerii în campanii, nu știu ce indicatori să verifice, și după aceea se plâng că online-ul nu vinde, când ei de fapt au aruncat cu bani în niște vedete (online) de carton.