Placerile copilariei

In seara asta am mancat. E logic, cand nu mananci dimineata mai nimic, la pranz ciugulesti ceva din scurt, astepti seara cu nerabdare, pentru un meniu complet. Stiu, nu face bine la silueta, migrene, dormi mai greu, asta e alta discutie.

Sa va zic ce am mancat la desert: pufarin. Cereale expandate, grau expandat dulce cu gust de fructe, fiecare ii zice cum vrea. Eu ii zic pufarin, si daca sunteti cam de aceeasi varsta cu mine, si voi ii ziceti la fel. Sau poate ii ziceati, poate si voi l-ati uitat. Eu abia acum l-am redescoperit, ascuns pe rafturile din hypermarket, dupa cativa ani de pauza, ani in care uitasem ca exista. Si mi-a adus aminte de copilarie si de placerile ei, mici, ieftine si nevinovate.

La inceputul anilor ’90 nu era abundenta pe care o vedem acum in magazine. Era un pic mai bine ca inainte de revolutie, dar nu extraordinar. Eugeniile inca erau la mare cautare, iar crema parca era mai buna decat a eugeniilor facute acum, poate chiar mai buna decat Nutella.

Pufarinul era la mare cautare. Erau pungute mici, simple, de 50 grame, doar cu o eticheta la interior. Molfaiai intr-o veselie, si nici nu costa mult. De fapt nici acum nu e scump.

Gumele Turbo? Nu le pot omite, aveam colectia completa si inca cateva serii de dubluri. Nu se compara cu gumele de acum, dar pe atunci, pe bune ca se topeau in gura de placere. Auzisem ca ar fi reaparut pe piata, dar eu nu le-am vazut. Si uite asa imi cumpar guma cu aroma de water melon.

Primele batoane de ciocolata straine de pe piata? Intai a fost Kiss, cu aroma de capsuni, care avea reclama aia cu psss pss… Ah, ce dor mi-e de un baton din ala. Dupa stiu ca aparuse Bounty, tot ne incanta prin spoturile cu nucile de cocos. Dupa am pierdut numarul, tot au aparut alte sortimente.

Primele fructe? Bananele si portocalele aduse de la turci, pe sub mana, de catre cei care mergeau dupa aur turcesc si geci de piele. Parca rezistau mai mult decat bananele de azi, care la o zi dupa ce le-ai cumparat se innegresc. Tot de la turci se aduceau si niste biscuiti foarte buni, subtiri.

Sa nu uit, am incercat si Brifcorul cu ceva timp in urma, dar nu mi-a placut deloc. Ori m-am obisnuit eu cu sucuri mai bune, ori gustul chiar s-a schimbat.

Si voi? Care sunt placerile copilariei de care va aduceti aminte?

Recomandă articol

6 Comentarii

  1. Eugenia, mai bună decât Nutella? Nu prea cred.

    Mie-mi plăcea să iau mâțele de coadă și să le arunc. Cât mai departe.

  2. Fructele tineau mai mult ca erau verzi cand le luai. de obicei le tineam pe dulap sa se coaca . Cat despre placeri, le-am avut toti la fel. Tin minte o mare dezamagire: prima data cand a aparut cornul cu ciocolata” Star Foods -Fantastic Star” in reclama era imens si plin de ciocolata, dar cand il cumparai era jumate cat in reclama. Atunci mi s-a intiparit in minte ca reclamele is degeaba

    • poate esti o generatie mai noua.. noi din generatia veche am prins cornul cu ciocolata fantastic star plin cu ciocolata , exact ca si in reclama.. dupa o vreme intradevar au inceput sa puna foarte putin.

      • Cu nostalgie imi amintesc de fantastic star. Doamne si acum ii simt gustul.....unic, inegalabil si inconfundabil chiar si dupa 30 de ani....

        Foarte foarte bun, niciodata nu am mai gasit acel gust…..daca cineva ar gasi reteta si ar reproduce acele cornuri ar baga toate celelalte firme in faliment

  3. Mie imi placeau mai mult decat pufarinii…pufuletii. Si acum am ceva cu ei. Trebuie sa mananc macar o data pe saptamana, altfel ma apuca poftele rauuu 😀

    Apoi de pe la gradinita m-am obisnuit „prost” sa mananc biscuitii aia inveliti in ciocolata. Poiana cred ca se numeau. Primeam dupa amiaza ori un fruct ori un pachet de biscuiti din astia. Heh, si uite asa mi-am facut singura pofta…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *