Avem prea mulți adulți care nu înțeleg cum funcționează lucruri simple

Pe vremuri, când omenirea încă trăia prin savană, selecția naturală se făcea destul de ușor, mai ales dacă nu erai foarte inteligent. Te mai mânca un tigru când ieșeai la vânătoare, mai cădeai într-o prăpastie din greșeală, te prindea o furtună cu fulgere în câmp deschis și asta era, mergeai să îți întâlnești creatorul. Era o lume plină de pericole, supraviețuiau doar cei cu adevărat buni.

În timp omenirea a avansat așa de mult încât selecția naturală se face tot mai greu, practic putem asigura supraviețuirea tuturor, societatea în general încearcă să te țină în viață, chiar dacă nu ești cel mai deștept din curtea școlii. Sigur, mai mor și acum oameni în mod stupid, gen curentați în timp ce încercau să își facă un selfie cățărați pe tren, dar sunt cazuri rare, per ansamblu e cea mai bună perioadă în care ai putea să trăiești. Și asta e ok, doar că am ajuns mult prea delăsători, văd o mulțime de adulți în jurul meu care nu se descurcă cu chestii simple.

Într-un fel e amuzant, la nivel înalt se discută despre colonizarea altor planete, inteligență artificială, bioinginerie medicală și alte SF-uri, și când ieși din bloc te lovește nivelul de inteligență real al colegilor de pe planetă.

Pe Youtube primele clipuri în trending pe România sunt manele, reality show-uri despre cocalari și un minor, Abi, cântând despre cum combină el gagicile altor vloggeri. Ca idee. Sigur și prin alte țări e similar, ideea e că nu cultura vinde, oamenii de rând asta consumă. Asta e reflexia realității.

Eram ieri la bancă și la bancomatul de lângă mine unul înjura banca, mama, tata și cam tot ce prindea în gură, că se trezise cu contul pe minus, nu înțelegea de ce banca i-a luat niște comisioane pentru emitere de card și alte operațiuni. De parcă băncile sunt ONG-uri, nu niște companii ce au ca scop profitul acționarilor. Și tipul era tinerel, în jur de 30 de ani, dar sclipirea aia din priviri lipsea complet.

Acum vreo săptămână la magazinul din cartier o tipă se ruga de vânzătoare să îi încarce ea cu credit telefonul, că nu se descurcă. Vorba aia, e greu să formezi un cod pe telefon și să apeși butonul verde. Și asta avea în jur de 45 de ani, dacă era o pensionară măcar înțelegeam, că e mai greu cu tehnologia, dar probabil tipa avea copii acasă, sunt curios cum îi va ajuta la problemele de trigonometrie.

Cred că ați prins ideea, uneori am senzația că societatea, prin toate mecanismele astea de protecție, asistență socială, legi făcute să ne apere de prostia noastră, ne pune totul pe tavă, și de multe ori ajungem să ne folosim creierul tot mai puțin, că nu e nevoie. Nu mai e nevoie să te lupți pentru supraviețuire, să te zbați pentru un trai mai bun, și majoritatea oamenilor ajung să se complacă, să se mulțumească cu puțin.

Într-un fel e ok, că nu mai trebuie să fii super deștept pentru a ieși în evidență, e suficient să ai IQ-ul cu 1% mai mult ca ceilalți și deja lumea te va crede geniu. Dar pe termen lung nu ne văd prea bine, ajungem ca in Idiocracy

Greșesc?

Recomandă prietenilor!



2
Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
newest oldest most voted
Notify of
Postolachi Dumitru
Vizitator
Postolachi Dumitru

Sunt din generația aceea în care totul se făcea cu capul și chiar eram încurajați să facem cât mai multe operații direct în cap pentru a economisi caietele sau… creta (pare comic dar nu-i de râs). Iar a avea o cultură generală vastă era o țintă la îndemână pentru majoritatea dintre noi… de fapt nu aveai ce face altceva și puneai mâna pe o carte și de voie, de nevoie, rețineai atât cât te ducea capul. Acum însă am ajuns copleșit de tehnologie și e de tot râsul să recunosc că pentru o banală adunare sunt tentat să folosesc calculatorul… Citește tot »