Apropo de oamenii care plătesc pentru certificatul de firmă de încredere sau cei care cumpără de la Domo crezând că e Domo în spate, nu Cel.ro , sau cei care se bucură că au găsit Nike Air Max de pe Olx cu 100 de lei, când de fapt ei costă 450, și restul țepelor online, cred că în subconștientul lor mulți dintre ei își doresc să fie înșelați, pentru că altfel ar rationa un pic: atunci când un lucru e prea bun ca să fie adevărat cu siguranță NU e.
Când ești tânăr și naiv poți folosi asta ca o scuză, nu am știut că lumea e rea, nu am știut că mulți vor să mă fraierească, am trăit într-un clopot de sticlă, asta e. Eu mă mir în schimb când văd oameni de 30-40 de ani, cu studii, experiență de viață, așezați la casa lor, cum sunt fraieriți cu tertipuri din astea banale. Am văzut oameni care puneau botul și la faza aia cu fiul tău a avut accident, trimite niște bani rapid în contul ăsta, sau ați câștigat nu știu ce premiu, răzuiți o cartelă prepay și trimiteți codul la numărul ….., și alte escrocherii din astea.
Și cred că singurul răspuns logic e că oamenii nu învață din greșeli și în continuare au prea mai multă încredere în necunoscuți. Nu zic acum că trebuie să ne transformăm în niște egoiști cinici care ignoră cererile de ajutorare ale celor din jur sau care refuză o ofertă bună atunci când ea apare, eu de felul meu încă am încredere în oameni, dar…
Atunci când cineva rostește formula magică Am nevoie de suma X în creierul meu se aprind rapid niște beculețe și intru pe modul de verificare: cine e persoana din fața mea, de ce îmi cere asta, ce referințe are, avem prieteni comuni care garantează pentru ea, ce fel de personalitate are, care a fost prima impresie, vrea să facă un schimb echitabil sau doar să îmi ia banii și să dispară în ceață… Și tot așa.
Poate că bat un pic câmpii, dar văd mulți oameni care nu aplică nici un filtru, nu își iau măsuri de precauție cu banii lor, merg pe încredere.
Voi cum credeți că e mai ok, să fii precaut când vine vorba de banii tăi sau să speri că oamenii sunt buni?
