Unul dintre lucrurile greu de înțeles dacă nu deții o mașină e relația specială care se stabilește între un șofer și mașina lui. Mirosul de mașină nouă, prima cheie învârtită în contact, prima vizită la spălătorie, prima revizie, prima pană. Chestiile astea nu le uiți prea ușor, pentru că dacă folosești mașina des încet încet te apropii de ea și nu o mai consideri doar un simplu obiect, ci un partener de drum.
Mașina mea nu e ultimul răcnet, după standardele unora poate fi considerată depășită, dar o iubesc pentru că am trecut prin multe cu ea și pentru că m-a ajutat mereu să ajung repede acolo unde am vrut. Am bătut cu ea țara în lung și-n lat, am fost cu ea din Maramureș până la Dunăre, de la Băile Felix până la Vame Veche, ba chiar am dormit în ea de vreo 2 ori, când ajungeam prea obosiți de pe drum și nu mai aveam chef să desfacem cortul târziu în noapte.
Niciodată nu a făcut figuri, nu a zis că nu vrea, că nu poate, tot ce mi-a cerut până acum a fost motorină și din când în când un un schimb de ulei și de filtre. A, și o baterie nouă, când după 5 ani bateria originală a decedat într-o dimineață geroasă de iarnă, la -27 de grade. Doar atât. Cum să nu îți iubești mașina, când e mereu acolo pentru tine?
Singura dată când mi-a stat inima în loc din cauza ei a fost acum vreo 2 ani, când am oprit la Brașov pentru a vedea orașul de sus, de la Belvedere. În timp ce noi admiram orașul de pe margine și ne trăgeam în poze mașina, care era la vreo 10 metri de noi, a început să alunece ușor spre prăpastie, deși avea frâna de mână trasă. Am ajuns la mașină și am tras frâna de mână mai puternic exact când vroia să dispară din peisaj, altfel vă povesteam acum despre cum am pierdut eu mașina într-o prăpastie. Pentru voi ar fi fost amuzant, pentru mine nu prea.
Eu îmi iubesc mașina pentru că e a mea, pentru că am trecut prin multe aventuri împreună, pentru că mă pot baza pe ea în orice împrejurare, pentru că nu e mofturoasă, pentru că mă simt bine la volanul ei. Probabil că aș avea bani să îmi cumpăr un model mai nou, dar nu am de ce, pentru că sunt mulțumit de ea.
Voi de ce vă iubiți mașinile? AutoMat, rețeaua de benzinării automate de care v-am mai povestit, are un concurs interesant până pe 5 martie pe pagina lor de Facebook – Spune-ne de ce îți iubești mașina. Dacă postați o fotografie cu mașina voastră și le spuneți de ce o iubiți puteți câștiga unul din cele 15 carduri de carburant în valoare de 150 lei. Regulamentul concursului e aici.
Un card de 150 de lei pentru carburant nu sună deloc rău, dacă reușiți să vă clasați în primii 15. Poate fi un motiv în plus să vă iubiți mașina, dacă vă ajută să câștigați și o alimentare gratuită.
