Românii și parentingul

Săptămâna trecută vreo 5 din prietenii mei, din diverse orașe, erau la cursuri de parenting, cam în aceeași perioadă. Unii nici nu au copii încă, dar poate se pregătesc deja mergând la cursuri, cine știe :). Ideea e că s-au înmulțit și la noi cursurile de parenting, și chiar dacă vorbim de workshop-uri gratuite, nu înseamnă mereu că sfaturile primite acolo sunt utile. Da, e bine că românilor începe să le pese de creșterea copiilor, nu, NU oricine a făcut un copil devine automat specialist în parenting. Citește tot →

Cum societatea ne omoară creativitatea

Mai țineți minte cum atunci când eram mici ne lăsam imaginația să zburde peste tot și credeam că limita e cerul legat de ce vom face când creștem mari? După aceea am mers la școală, unde am învățat că sunt recompensați cei care se încadrează în sistem, respectă regulile, fac ce li se zice, nu cei care pun întrebări și vor să facă altfel lucrurile, să schimbe sistemul. Și uite așa am ajuns să avem joburi de birou care ne plictisesc și să ne întrebăm ce am făcut cu viața noastră. A, nu eu, mă refer la voi. 🙂 Lăsând gluma la o parte, clipul de mai jos arată ce se întâmplă când uităm să ne folosim imaginația și ne îngropăm în activități repetitive și plictisitoare. Citește tot →

Cugetări de tată

Eu nu mă consider un tată foarte bun. Petrec prea puțin timp cu fetele (după mine), chiar și atunci când sunt cu ele le repezesc, că mereu avem de ajuns undeva, de făcut ceva. De jucat cu jucăriile lor nu prea apuc, ba sună telefonul, ba primesc un email, ba stai că am uitat să ceva. Nici cu răbdarea nu stau prea bine, încerc să nu ridic tonul la ele dar nu îmi iese mereu. Și totuși, totuși, fetele vin zilnic de câteva ori la mine, mă pupă, îmi zic că mă iubesc și mă topesc instant. Nu la fel de mult ca pe Mihaela, dar am și eu porția mea. Probabil ceva ceva fac și eu bine, deși nu prea știu ce. Poate voi afla cândva. Citește tot →