Nu am mai scris de mult timp un articol despre parenting și simt că îmi pierd rolul de influencer pe nișa asta, deci zic să discutăm un pic despre copilăria noastră versus cea a copiilor noștri. Nope, nu o să zic că pe vremea noastră era mai frumos deoarece noi ne jucam mai mult pe afară, asta e o prostie, dacă am fi avut smartphone-uri, internet pe pâine și Youtube în anii 80 vă garantez eu că în fața blocului ar fi fost pustiu, toți am fi stat online. Cu ce sunt de acord însă e faptul că foarte mulți părinți sunt mult prea protectivi cu odraslele în zilele noastre, îi cresc închiși într-o bulă, și când ăștia mici dau piept singuri cu viața reală au un șoc. Voi ce părere aveți de faza asta?

Prin cercurile în care ne învartim noi se discută despre al doilea copil, chiar și al treilea. Unii sunt mai mult decât multumiți cu un singur kinder, alții, mult mai puțini, au deja 2 sau se gândesc la el, și foarte, foarte puțini au 3 sau se gândesc la al treilea. Noi le zicem eroii sau curajoșii la cei cu 3, vă zic mai jos de ce. Ideea e că pentru noi 2 e cifra magică.

Săptămâna trecută vreo 5 din prietenii mei, din diverse orașe, erau la cursuri de parenting, cam în aceeași perioadă. Unii nici nu au copii încă, dar poate se pregătesc deja mergând la cursuri, cine știe :). Ideea e că s-au înmulțit și la noi cursurile de parenting, și chiar dacă vorbim de workshop-uri gratuite, nu înseamnă mereu că sfaturile primite acolo sunt utile. Da, e bine că românilor începe să le pese de creșterea copiilor, nu, NU oricine a făcut un copil devine automat specialist în parenting.