Prin 2005-2006, când lucram în telefonie mobilă, făceam credite cu buletinul pe bandă pentru cei care vroiau să își cumpere ultimul model de telefon mobil. Mi se părea puțin ciudat să te împrumuți pe 1-2 ani pentru a îți cumpăra un telefon de 15 milioane, dar dacă asta își doreau oamenii…
Prin 2008 eram la un pas de a face un credit pentru un apartament, în perioada când economia încă duduia. M-am oprit când m-am uitat pe simularea de rambursare a creditului și mi-am dat seama că urma să plătesc aproape de 3 ori mai mult înapoi, în jur de 120.000 euro în următorii 30 de ani. Pentru o cutie de beton cu 2 camere. Nu mai zic că creditul era și în franci elvețieni, deci ar fi fost și mai distractiv cu ratele. Sunt de acord cu faptul că și băncile trebuie să câștige, nu sunt case de binefacere, dar să dai de 3 ori mai mult înapoi e exagerat. Totuși, uneori nu poți fără credite.







