Un popor de nevorbiți

Un popor de nevorbiți, cu prea multe opinii radicale despre orice, oricine, oricând. Cu prea multă ură de care nu știm să scăpăm, și o revărsăm pe unde apucăm. Am uitat să fim toleranți unii cu alți, și ne susținem cu încrâncenare ideile, fără a fi dispuși la dialog. Cam ăștia am ajuns.

E adevărat, oricine are dreptul la opinie. Ne-a fost negat așa de mult dreptul ăsta, de a spune ce gândim, în comunism, încât acum, după aproape 28 de ani, am ajuns să ne spunem părerea despre orice, chiar dacă avem sau nu cunoștințe în domeniu.

După Colectiv era plin de specialiști în incendii, după scandalul Hexi Pharma toți știau cum funcționează de fapt sistemul medical, în decembrie tot Facebook-ul era expert în politică, iar weekendul ce a trecut am aflat că toți românii sunt experți în alpinism, chiar dacă au fost doar la un grătar pe munte, și acolo în șlapi.

Sunt foarte trist că doi copii au murit pe munte, o tragedie ce putea fi evitată ușor. Și partea mai tristă este că acum presa vânează subiectul, pentru a mai smulge audiență. Și mai trist decât presa fugind după audiență e că toți românii își dau cu părerea despre cine e vinovat, fără să se oprească o secundă să gândească că acum nu e timpul pentru asta, acum ar trebui doar să fim triști, nu să arătăm cu degetul.

Cât despre încrâncenarea cu care ne ducem bătăliile de opinie, poate că ar fi mai ușor dacă în loc să ne chinuim să le arătăm tuturor că DOAR noi avem dreptate, le-am arăta tuturor că putem întâi să ascultăm. Asta e problema zilelor noastre, vorbim prea mult dar ascultăm prea puțin.

Orice lucru, la timpul lui
Pentru toate există o vreme şi un timp, pentru toate cele plăcute sub ceruri.
Este un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri;
un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat;
un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi;
un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde;
un timp pentru a geme şi un timp pentru a dansa;
un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna pietre;
un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se îndepărta de îmbrăţişare;
un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde,
un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi.
un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
un timp pentru luptă şi un timp pentru pace. (Ecleziastul)