Are Miruna un articol despre cum ne „vindem” timpul pentru a face bani ca să trăim și cum din cauza asta petrecem tot mai puțin timp alături de copii și cei dragi nouă. Teoretic are dreptate, într-o lume ideală ar trebui să câștigăm suficienți bani lucrând câteva ore pe zi și să avem timp de familie, pasiuni, călătorii. Dar nu e o lume ideală, deci trebuie să facem compromisuri și să alegem ce contează cel mai mult pentru noi, în funcție de priorități.
Nu zic că exemplele din articol nu sunt reale, cunosc și eu cazuri similare, cu oameni care bagă 12-14 ore pe zi la muncă în timp ce copiii lor sunt crescuți de alții sau familii ce nu reușesc să își sincronizeze concediile împreună, sau părinți plecați prin țări străine ce și-au lăsat copiii să fie crescuți de rude.
Dar adevărul e că de multe ori facem alegeri greșite sau nu suntem dispuși la compromisuri. Și o să vă zic exemplul personal, că de vorbit teoretic e ușor. Cu câțiva ani în urmă ne-am mutat din Iași în Bacău, când a venit pe lume Diana. Probabil dacă rămâneam în Iași am fi avut cariere mult mai bune, oportunități de dezvoltare mai mari, mai mulți bani, mai multe distracții, dar am fi alergat mereu pe drumuri și copilul ar fi fost crescut de alții.
Ne-am mutat la țară”, cum mai glumesc eu, că oportunitățile profesionale prin Bacău sunt aproape inexistente, cine prinde un job bun ține cu el de dinții, mai ales pe marketing, ce fac și eu și Mihaela. Câțiva ani de zile nu ne-a fost ușor, banii au fost mai puțini, stresul mult mai mare, până am pus pe picioare Advertica și lucrurile au început să se miște mai bine.
Nici acum nu e simplu, dar am renunțat la toate avantajele unui oraș mare, la cariere, și am câștigat:
Independență și mai mult timp – copiii ne văd și dimineața și seara și în timpul zilei, că ne permitem să îi luăm la prânz de la școală.
Al doilea copil – poate că par cinic, dar nu cred că apărea și Amalia pe lume dacă rămâneam în Iași, cu două joburi fulltime și rate de plătit la casă.
Mai mult sprijin de la familia extinsă – cine are copil mic știe cât de important e să ai cu cine să lași copilul chiar și câteva ore, când ai o urgență, nu mai zic de fantezii gen hai să plecăm la munte o dată pe an, fără copii.
Pierdem mai puțin timp aiurea – rar pierdem mai mult de o oră pe zi în total, pentru mers la birou, dus copii la școli, cursuri extra și revenit acasă. Deci avem mai mult timp pentru noi.
Sentimentul că trăim pentru noi – într-un oraș mare ai senzația că ești purtat dintr-o direcție în alta, nu apuci să te relaxezi, să te gândești la viitor, la banalul clișeu Unde te vezi peste 5 ani. Nu zic acum că e totul roz prin orașele mici, dar parcă timpul trece un pic mai încet, oamenii sunt mai apropiați, legăturile se formează altfel.
Cum ziceam, viața e despre compromisuri și stabilit ce contează cu adevărat pentru tine. Eu zic că mereu ai de ales, poți face o schimbare, dar depinde și ce vrei de la viață.
Pentru voi ce contează?
[…] Marius și Miruna au, așa, o undă de regret că au ales sa petreacă mai mult timp cu copiii lor în loc să se concentreze pe făcut mai mulți bani. Parcă era bine și cu bani mulți. […]