• Cu 1 an in urma mancam tot felul de porcarii. Acum ma uit suspect pana si la ingredientele din painea cumparata.
• Cu 2 ani in urma mergeam cu masina pana la paine. Acum trece uneori si o saptamana fara sa invart cheia in contact. Bicicleta si mersul pe jos chiar nu dauneaza sanatatii, din contra.
• Cu 3 ani in urma ma chinuiam sa imi gasesc un job cu un salariu bun. Acum imi dau seama ca de fapt nu stiam sa ma vand pe mine.
• Cu 4 ani in urma beam doar bere, nici nu vroiam sa aud de vin. Acum apreciez si un demisec vechi de 3 ani alaturi de niste prieteni buni.
• Cu 5 ani in urma schimbam telefoanele ca pe sosete, cate unul la 6 luni. Acum au trecut 2,5 ani de cand am acelasi telefon. Inca merge, pot suna si pot fi sunat.
• Cu 6 ani in urma rezistam doua zile fara somn si munceam, nu gluma. Acum dupa 12 ore de munca intensiva dorm chiar daca e razboi afara.
• Cu 7 ani in urma abia asteptam sa vina weekendul pentru a iesi in club. Acum abia astept sa vina weekendul ca sa stau acasa cu fetele mele. Prioritatile se schimba.
• Cu 8 ani in urma credeam ca banii sunt facuti pentru a fi cheltuiti. Acum realizez ca mai multi bani economisiti si investiti inseamna mai multa libertate de miscare si mai putine griji pentru viitor. Mai putin stress, mai multe clipe linistite.
• Cu 9 ani in urma speram ca voi intra la o facultate care sa ma ajute in obtinerea unui job bun. Acum imi dau seama ca facultatea e doar punctul de plecare.
• Cu 10 ani in urma imi cumparam haine noi in fiecare luna, poate chiar saptamana. Acum imi cumpar haine doar daca nu mai sunt ok cele existente sau daca am nevoie de ceva pentru o ocazie speciala.
• Cu 11 ani in urma prioritatile erau petrecerile, bani de buzunar si ce cred cei din jur despre mine. Acum prioritatile sunt familia si cat mai mult timp liber posibil pentru mine, iar parerea celor din jur e fix zero. Traim prea putin ca sa traim pentru ce cred altii despre noi!

Voi cum v-ati schimbat? Chiar credeti ca sunteti la fel? Eu zic ca va inselati. Cu totii ne schimbam, doar ca nu vrem sa recunoastem asta.

Stiti cum zic parintii nostri ca pe vremea lor nu aveau toate chestiile pe care le avem noi, nu isi permiteau tot ce ne permitem noi? E adevarat, avem de toate, ne permitem aproape orice, dar asta ne face mai fericiti, mai impliniti, mai buni?

Sursa foto

Pentru ca:

• avem timp sa ne dam Like-uri pe Facebook, retweeturi pe Twitter, sa discutam ore in sir pe messenger si sa ne sunam/vedem pe Skype, dar nu avem timp sa ne vedem cu prietenii la un suc/cafea/bere;
• avem timp sa urcam fotografii cu familia si prieteni pe Facebook dar nu avem timp sa ii sunam, sa vedem ce mai fac;
• avem bani sa ne cumpara televizore LCD de 100 inchi, dar nu avem timp sa ne uitam pe fereastra sau sa iesim in parc, sa stam in aerul curat;
• avem bani sa ne cumparam console Wii de 1000 lei dar nu am da nici impuscati 500 lei sa ne luam o bicicleta;
• avem bani sa mancam tot felul de junk food-uri dar nu avem bani sa ne cumparam mancare sanatoasa;
• avem timp sa stam pe net aiurea dar nu avem timp sa ii strangem pe cei dragi in brate;
• avem timp sa citim tot felul de chestii amuzante dar nu avem timp sa citim o carte buna;
• avem bani sa ne cumparam ziare de scandal dar nu avem bani sa ne cumparam carti;
• aavem timp de pierdut cu zeci de nimicuri dar nu avem timp sa ne bucuram de viata;

Avem de toate dar nu avem timp de toate. Suntem generatia care are totul si totusi, parca uneori nu are nimic.

Voi aveti de toate?

De cateva zile tot adun informatii pentru o schimbare a alimentatiei. E iarna, ma misc mai putin, nu mai fac nici sport ca vara, si organismul resimte toate chestiile astea. Nu vreau sa ma apuc de diete, doar caut informatii pentru o alimentatie ok.

Pana acum concluzia e ca trebuie redus drastic consumul de carbohidrati: paine, orez, cereale, cartofi, paste si desigur, fara dulciuri si produse care contin zahar. Da, la zahar vreau sa ajung. La prima vedere e simplu, in fond nici nu consum prea mult zahar, cel putin acasa nu stiu daca folosesc mai mult de 1 kg pe an.

Problema incepe insa cand incepi sa cauti alimente pe care sa le mananci si ajungi in supermarket, in speranta ca poti cumpara chestii gen conserve care sa iti economiseasca din timp. Ca idee, 99,99% din conserve contin zahar. Pana si banala fasole, daca e la conserva, are zahar, pe langa alte E-uri binefacatoare. La fel compoturile.

In conditiile date, nu vad decat o alternativa: sa cumpar toate produsele fara a fi procesate, adica cat mai naturale cu putinta, daca se poate chiar direct din piata, si sa le pregatesc eu, fara zahar, desigur.

Voi ce alternative aveti? Cum evitati consumul de zahar?

P.S: nu, nu transform blogul intr-unul culinar.

In fiecare zi in care merg pe jos la serviciu trec pe sub un pod, aflat langa o piata. Sub podul ala se afla niste conducte mari, prin care trece apa calda. Imediat ce da frigul langa conductele alea apare un boschetar, care doarme noaptea incalzindu-se langa ele, intr-o groapa. Il vad dimineata cand trec pe acolo, in timp ce isi strange culcusul. Il vad seara cand ma intorc de la job, isi intinde cartoanele langa conducte. In timpul asta eu merg spre casa, unde ma asteapta un apartament calduros, un pat moale si asternuturi curate.

Cand ne-am hotarat sa facem un copil, anul trecut, lucrurile au fost destul de simple. Ne-am apucat de treaba si dupa 3 saptamani aflam deja ca Mihaela e insarcinata, iar in noiembrie Diana venea pe lume. Noua ni s-a parut un lucru firesc, nu am avut probleme sa facem copilul, nu am avut probleme in perioada sarcinii sau la nastere. Dupa ce ai un copil insa incepi sa afli multe lucruri despre cei din jur. Oamenii sunt mai predispusi sa discute cu tine despre copii cand ai si tu unul. Asa am aflat despre prieteni sau cunostinte care se chinuie sa aiba copii dar nu reusesc, desi se chinuie mult, iar aducerea unui copil pe lume nu ni se mai pare ceva firesc, ci un miracol. Din exterior oamenii par fericiti, dar cand afli cati bani au cheltuit si prin cate probleme au trecut unii ca sa aiba un copil … iti schimbi perspectivele. Am avut mai mult noroc ca altii, iar pentru asta suntem recunoscatori.

Ne facem mereu griji pentru ca vrem mai mult. Vrem sa castigam mai bine, vrem o casa mai mare, o masina mai noua, un telefon mai destept, haine mai frumoase, concedii in locatii mai exotice. Vrem multe, si uitam sa ne bucuram de ceea ce avem. Uitam ca multi dintre semenii nostri nu au nici macar 1% din ce avem noi. Uitam ca lucruri care noua ni se par firesti, banale, pentru altii sunt doar vise.

Cat timp avem pe cine strange in brate, cat timp avem cui spune noapte buna, cat timp avem un acoperis deasupra capului si ce pune pe masa trebuie sa ne consideram norocosi!