Categorie Personal

Hrana pentru creier

In fiecare zi mâncăm pentru că organismul ne cere asta, dacă nu consumăm alimente ne este foame şi ne simţim rău. Totuşi, dacă stomacul ne avertizează, nu acelaşi lucru se întâmplă cu creierul. Creierul nu ne poate spune că trebuie şi el hrănit.

hrana pentru creierSursa foto

Cât timp mergem la şcoală (şcoala generală, liceu, facultate, master, ce mai vreţi voi) hrană pentru creier e asigurată, cel puţin o parte din ea. Profesorii au grijă să ne recomande cărţi pe care să le citim, materiale pe care să le studiem, ba chiar ne impun asta, ne motivează. Însă după ce termină procesul educaţional majoritatea aruncă cărţile, renunţă la citit şi au impresia că nu mai au nevoie să mai înveţe nimic în viaţă.

Am tocit destul până la 25 de ani, nu ajunge?
Nu, nu ajunge.

După ce am terminat facultatea am luat şi eu o pauză din studiat, nu m-am stresat să mai învăţ lucruri noi. Asta până când am realizat că dacă nu îmi alimentez creierul la fel ca şi trupul, dacă nu învăţ mereu ceva nou voi rămâne în urmă. Cheia spre o viaţă mai bună este să înveţi tot timpul, să evoluezi, să investeşti mereu în educaţia ta, să aspiri la mai mult, mai bine, mai frumos.

Nu, dacă te uiţi la televizor 8 ore pe zi, citeşti tabloide şi te joci nu ştiu ce joc online încă 2 ore nu înseamnă că ţi-ai hrănit creierul, ci doar că te transformi într-o legumă, o persoană care consuma ceea ce îi oferă mass-media fără să gândească pe cont propriu.

După aia te plângi că ai ajuns la 35 de ani cu un job nasol, o viaţă de rahat şi fără perspective. Când a trecut viaţa pe lângă tine? Nimeni nu e vinovat în afară de tine de faptul că ai dat-o în bară, pentru că ţi-ai neglijat dezvoltarea intelectuală , pentru că ai incetat să vrei mai mult de la viaţă.

E surprinzător câte persoane sunt dispuse să arunce 500 de euro pe ultimul gadget apărut pe piaţă, dar când trebuie să dea 50 de lei pe o carte sau 100 de lei pentru a participa la un training spun NU pentru că li pare scump.

Cum îţi poţi hrăni constant creierul? Câteva idei:

  • Citeşte cărţi (de specialitate, de cultură generală);
  • Ascultă audiobook-uri când eşti pe drumuri şi nu ai timp de citit;
  • Participă la seminarii, conferinţe, traininguri;
  • Foloseşte televizorul pentru a te uită la documentare, nu emisiuni cu vedete şi ştiri senzaţionale.
  • Nu uită de jocurile care îţi antrenează mintea;

Suntem obişnuiţi să investim în lucruri, în posesiuni materiale, dar uităm să investim în cea mai preţioasă de care dispunem, adică în NOI! Mă înşel?

Citește mai departeHrana pentru creier

28_

Nu mă simt de 28. Poate de 22, hai 23 de ani. De fapt, dacă mă uit în urmă, nu ştiu când au trecut ultimii 8 ani. Am senzaţia că m-am oprit pe la 20 de ani şi nu vreau să las aceea vârstă. Forever young, cu toții ne dorim asta.

Totuşi, e bine să privim înainte, nu înapoi. E bine să evoluăm (măcar să încercăm), să devenim mai buni, să cerem mai mult şi de la noi, nu doar de la alţii. Trecând peste discursul motivațional și revenind cu picioarele pe pământ, îmi dau totuși seama că de la 27 până acum am realizat multe schimbări în viaţa mea. A fost un an încărcat, dar în sensul bun al cuvântului.

A apărut Diana în familia noastră, mi-am schimbat stilul de viață, fac mai mult sport, mănânc mai sănătos, am mai puţine vicii şi privesc viitorul cu alţi ochi. Bonus, am învățat și să fac economii, nu doar să cheltui banii. Criza? Criza e o opțiune personală, cine își dorește cu adevărat să muncească nu va duce lipsă de nimic.

Prietenii au rămas aceeaşi, puţini dar buni. Blogul o duce bine, în ultimul an am făcut bani, am cunoscut mulți oameni noi și am avut parte de multe oportunități și colaborări pe plan profesional datorită bloggingului. Nici cu jobul nu mă plâng. Să nu uit de voi, cititorii fideli, care intrați pe aici și lăsați comentarii. Mulțumesc.

Obiectivele până la 29 de ani? Şi mai mult sport în viaţa mea, mai mult timp liber făcând ceea ce îmi place şi privind cerul senin, mai multe clipe petrecute în familie şi poate mai multe drumeţii prin ţară, pe poteci de munte, departe de agitaţia oraşului. Nu îmi plac cifrele și obiectivele exacte, cred că e mai bine să îți stabilești o direcție și să decizi pe parcurs cum vrei să ajungi acolo.

În rest noi să fim sănătoşi, restul dorințelor le rezolvăm din mers.

Mulţumesc anticipat tuturor pentru urările de bine pe care le voi primi pe diverse canale de comunicație!

Citește mai departe28_

Când lipsești 24 de ore din online

Poți rata foarte multe chestii care la prima vedere par extraordinar de importante. Facebook lansează un nou buton ce poate fi inclus în site-uri și bloguri, Send. Super tare, revoluționar, extraordinar, doar că peste 5 ani nu va mai vorbi nimeni de el. Tot Facebook demarează alternativa proprie la Groupon în 5 mari orașe din State. Experții spun că va fi tare de tot și asta, va nimici concurența. Pe lângă astea, cu siguranță ați aflat că Adrian Țuțu a câștigat Românii au talent cu un mesaj populist-hip-hop-patriotic, ocazie cu care mulți onlineri i-au umplut frigiderul de carne, deoarece câștigătorii de suflet ar fi alții, mai talentați.

Bonus, se înmulțesc online discuțiile despre social media bubble, semn că cine are de încasat bani ar fi bine să o facă acum și să fugă în Bora Bora cât mai e timp.

Cum spuneam, 24 de ore de lipsă din online echivalează cu o un concediu de o săptămînă în viața reală. Lași și tu la o parte Twitterul, Facebook-ul și blogurile pentru câteva ore și ai impresia că în lipsa ta online-ul a fost dat peste cap, s-au purtat războaie și s-au câștigat revoluții (online). De fapt e doar Information overload, cum îi spun americanii.

Câte din știrile pe care le-ai ratat online contează cu adevărat? După 24 de ore de absență Google Reader-ul îmi arăta timid vreo 600 de articole necitite. Am apăsat rapid pe Mark All as read, cu convingerea că dacă chiar s-a întâmplat ceva important cu adevărat informația va ajunge și la mine. Mesajele importante sunt amplificate de social media, se știe.

Ghici ce, nimic important nu s-a întâmplat de fapt, doar că ne-am obișnuit să acordăm prea multă atenție nimicurilor din viața noastră și uităm să vedem imaginea de ansamblu, lucrurile care contează.

Revin, merg să privesc stelele. Voi ce mai faceți?

Citește mai departeCând lipsești 24 de ore din online

Despre faptele bune

Ați făcut recent fapte bune? Eu nu sunt genul care să contorizez când am ajutat pe cineva. De regulă, dacă cineva îmi cere ajutorul și pot să îl ajut o fac, fără să mă aștept la ceva în schimb. Cred că faptele bune sunt și mai bune dacă sunt făcute din suflet, nu pentru imagine sau de gura lumii.

Nu știu de câte ori am împrumutat bani prietenilor care aveau nevoie. Nu am vrut nimic înapoi, m-am bucurat că pot să fiu eu cel care îi împrumută și m-a bucurat și mai mult că nu sunt nevoit eu să mă împrumut. Din punctul meu de vedere mă consider norocos că pot împrumuta.

Fapte bune online? Sunt și din astea. Am oferit suficiente sfaturi legate de promovarea online a unor branduri sau despre cum poți să fii un blogger mai bune celor care m-au întrebat, pe email sau prin comentarii pe blog. De fapt chiar și blogul ăsta sper eu că mai ajută oamenii din când în când, atunci când caută informații legate de marketing și ajung aici. Nu mă consider un superexpert, dar am trecut prin suficiente experiențe încât să îi pot ajuta și pe alții.

Ajutăm și necunoscuții? Specia umană e singura care are această capacitate, compasiunea. Cu alte cuvinte, putem să îi ajutăm pe cei din jur atunci când au nevoie, chiar dacă nu sunt rude sau prieteni. Mulți dintre noi o și fac. Eu nu sunt genul care să dau bani la cerșetori doar pentru a mă felicita singur că am făcut o faptă bună, dar când pot ajuta pe cineva pe bune o fac. Ultima acțiune de acest gen a fost prin ianuarie, când era un ger de crăpau pietrele afară, mergeam seara pe jos acasă și am găsit o femeie căzută pe trecerea de pietoni. Surprinzător, dar după ce am ridicat-o de pe jos și am chemat Salvarea au apărut și alți binevoitori interesați de starea ei, care până atunci treceau pe lângă ea și o ignorau.

Ce vreau să zic e că putem face fapte bune și fără a ne aștepta să primim o recompensă pentru asta. Cred că există un raport între bine și rău, lucru valabil indiferent de religia de care aparții. Chiar cred că dacă faci fapte bune vei fi recompensat pentru asta, ți se vor întâmpla și tie lucruri bune. O fi naivitate, dar pentru mine până acum a funcționat.

Și pentru că tot vorbeam de fapte bune, acum aveți ocazia să fiți recompensați pentru asta. Dacă aveți un blog și vă doriți o temă creată special pentru voi (custom made, cum ar veni), acum e momentul: agentia de comunicare în social media STANDOUT și Redutti.ro organizează un concurs prin care bloggerii sunt invitați să povestească ce fapte bune au mai făcut în ultimul timp. Termenul limită e miercuri, 27 aprilie, ora 14:00, deci ar trebui să vă grăbiți. Detalii aici.

La voi cum e, mai faceți fapte bune?

Citește mai departeDespre faptele bune

Viata noastră, înregistrată bucată cu bucată

Nu am prea multe poze cu mine de când eram mic, iar cele pe care le am sunt alb-negru. Abia de prin clasa întâi au început să apară și pozele color cu mine. Cât despre filmele de când eram mic, sunt doar câteva, de la evenimentele foarte speciale.

Nu cred că sunt singurul care nu își are copilăria înregistrată. De regulă noi ne dăm seama despre cum eram în copilărie din ceea ce ne povestesc părinții sau rudele, și trebuie să îi credem pentru că oricum nu avem alte dovezi.

Acum însă lucrurile stau cu totul altfel. Dacă ai chef îți poți înregistra aproape toată viața prin fotografii și filme, tehnologia există, iar scenariile cum sunt cele din filmul The final cut sunt tot mai aproape de realitate. De exemplu eu, de când a apărut asta mică în familie, adică de 4 luni, cred că i-am făcut aproximativ 3000 de fotografii și câteva zeci de filmulețe HD. Am camere foto și video, am un hard-disk de 1 TB ce așteaptă să fie umplut, de ce să nu înregistrez clipele astea, mai ales că trec foarte repede și nu se mai întorc înapoi?

Le salvez în primul rând pentru noi, ca părinți, și în al doilea rând pentru ea. Când va crește mare nu va mai fi nevoită să asculte poveștile noastre despre cum era ea când era mică, ci va avea la dispoziție filme și fotografii, direct de la sursă. De fapt cred că așa vor crește copii noștri, cu viața înregistrată bucată cu bucată. Lucrurile se schimbă foarte repede, și cred că tehnologia chiar e utilă, în cazul de față.

Tradiționalul „Îmi amintesc când avea copilul doar 1 an si…” va fi înlocuit de „Bagă și tu draga DVD-ul cu copilul nostru la 1 an, volumul 2”.

Exagerez eu sau chiar așa va fi, copiii de acum își vor retrăi copilăria în cu totul alt mod, datorită tehnologiei? Voi ce spuneți?

Citește mai departeViata noastră, înregistrată bucată cu bucată

Două zile fără internet

Deci a fost groaznic, nu am cuvinte să vă spun cât de mult m-a durut sufleţelul în weekend pentru că nu am intrat pe internet.

Serios vorbind nu, nu am participat la nici o campanie derulata de un furnizor de internet pe bloguri. S-a întâmplat să am foarte multe lucruri de făcut în weekend şi nu am simţit nevoia de a mă conecta la net. Sâmbătă am alergat pe drumuri, am făcut curăţenie prin casă, am fost la cumpărături şi m-am jucat cu aia mică, iar duminică mi-am petrecut după-amiaza la Hai la fotbal, eveniment sponsorizat de Icar Tours. Mai pe seară am ieşit şi la o plimbare prin parc cu prietenii.

diana sescu

Recunosc, duminică pe la 9 seara am cedat, am pornit laptopul, am verificat Gmailul, Twitterul, Facebookul, blogul şi ce mai era nou prin Google Reader. Totuşi, nu am scris nimic pe blog timp de 2 zile, deci de vineri seara aveam 48 de ore de când nu am pornit laptopul şi nu am mişcat nimic online.

În concluzie se poate trăi şi fără internet, cel puţin pentru o scurtă perioadă de timp.

La voi cum a fost weekendul, aţi stat departe de internet?

Citește mai departeDouă zile fără internet