Diana tocmai a primit prima ei jucarie, cadou de la Edukid.ro, magazinul online cu jucarii educative de care v-am mai spus.
E o steluta care o ajuta noaptea sa doarma mai usor, deoarece proiecteaza pe tavan imagini de poveste, insotite de o melodie linistitoare, de leagan. Practic e un miniproiector pentru copiii. Dianei ii place la nebunie, doar ca deocamdata nu vrea sa ne spuna asta in cuvinte. In schimb faptul ca adoarme imediat ce pornim jucaria cred ca imi da dreptate.
In timp ce montam jucaria ei pe patut ma gandeam la prima mea jucarie si la cat de mult au evoluat jucariile de acum 27 de ani.
Nu imi amintesc prea multe de cand eram mic, dar stiu ca imi placea la nebunie sa ma joc cu capacul de la oala speciala in care se fierbea laptele si aveam un set de popice din plastic pe care le caram dupa mine peste tot. Cand am crescut mai mare eram disperat dupa bicicleta Pegas, care era exact ca asta, doar ca galbena. Poate ca nu erau cele mai grozave jucarii, dar eu de astea imi amintesc cu placere din copilarie.
Dar voi? Care e prima jucarie de care va amintiti cu placere?
Zilele astea sunt putin cam prins cu noul membru al familiei. Asadar, umblu mai putin pe net si mai mult dupa cele necesare copilului, mai ales ca e primul si vrem sa ne facem datoria de parinti la cele mai inalte standarde. Stiti si voi (cel putin unii) cum e: scutece, ceaiuri, hainute, nopti petrecute cu ochii geana pe aia mica, din astea obisnuite. Totusi, toate palesc cand puiul de om iti zambeste bucuros din patut!
Am aflat azi ca Emag are un nou design, despre care unii spun ca e mai ok deoarece e mai simplu, iar altii spun ca mai poate fi optimizat pentru user experience. Sunt sigur ca il vor mai peria, cred ca daca puneau in beta version nu mai carcotea nimeni,
Am aflat si ca se organizeaza WinterTweetMeet, unde clar nu pot sa ajung deoarece fetita noastra bea doar lapte si acolo se pregatesc niste betii cu alte licori bahice. Nu ca as fi refuzat, dar cu alta ocazie.
Mi-a placut postul Bogdanei care explica celor ce abia acum incep sa faca campanii online de ce nu au succes. De ce? Pentru ca se grabesc si vor sa construiasca intr-o saptamana ceea ce alte branduri au construit in ani de zile, pentru ca au impresia ca poti sa „cumperi” atentia clientilor online.
Cum spuneam, nu e asa de rau offline. Ar trebui sa incercati si voi. Chiar, cum va simtiti cand reveniti online dupa cateva zile petrecute departe de calculator si internet?
Exista oameni care se simt bine daca se roaga, daca merg la biserica si daca isi pun increderea in cele sfinte.
Exista oameni care se simt bine daca cresc caini, pisici, papagali sau cine stie ce alte animale de companie. Le plac animalele, le place sa aiba grija de ele.
Exista oameni care se simt bine daca alearga 20 de km pe zi, daca practica sporturi extreme, daca isi forteaza limitele.
Exista oameni care se simt bine daca au o familie numeroasa, cu multi copii.
Exista oameni care se simt bine daca lucreaza intr-un domeniu de care sunt pasionati, daca isi urmeaza chemarea, chiar daca nu castiga multi bani sau poate deloc.
Cat timp o persoana se simte bine facand ceva si nu ii deranjeaza pe cei din jur e ok. Nu ar trebui sa judecam.
Fiecare persoana e diferita, fiecare isi obtine satisfactiile, implinirile si bucuria din alte resurse, care poate sunt diferite de ale noastre. Avem idealuri diferite, viziuni diferite si cai diferite de a ajunge acolo, dar scopul e acelasi: Sa fim fericiti!
De 9 luni de zile o asteptam cu nerabdare. Aseara s-a decis sa vina pe lume, destul de repede as putea spune. La 20:45 Mihaela se interna in spital, la 21:45 Diana venea pe lume, cu o greutate de 3, 150 kg si o lungime de 50 cm. Ambele fete sunt bine, sanatoase.
Da, toti mi-au zis ca Diana seamana cu mine. Da, are ochii albastri (cand ii tine deschisi, ca doarme tot timpul acum). Da, e frumoasa, doar e copilul nostru. Logic ca e frumoasa. 🙂
Primele fotografii sunt in exclusivitate pentru MariusSescu.ro, desigur.Au fost facute cu greu de sotia mea, special pentru voi. Enjoy!
Multumesc anticipat pentru urarile de bine, cred ca o sa fiu destul de ocupat in perioada urmatoare cu scutece de schimbat, nopti nedormite de prestat si bucuria de a fi parinte. De acum am nu una, ci 2 fete de care trebuie sa am grija! 🙂
Traim intr-o societate in care lucrurile se schimba foarte rapid. In fiecare zi apar lucruri noi pe care trebuie sa le invatam, informatii pe care trebuie sa le memoram, abilitati pe care trebuie sa le avem, atat in plan personal cat si profesional.
De exemplu, cand am terminat eu facultatea era mult mai simplu sa lucrezi ca specialist marketing intr-o firma. Trebuia sa ai cunostinte despre produse si promovarea lor in piata, sa stii cum se comporta consumatorii, cum sa faci o cercetare de piata, cum sa creezi un fluturas in Corel, cum sa realizezi un text pentru o reclama sau un mesaj comercial, cum sa faci o campanie de direct mailing, cum se realizeaza un buget de marketing, cum se planifica si gestioneaza o campanie de promovare.
Erau cateva cunostinte pe care trebuia sa le detii, dar in comparatie cu cerintele unui job de specialist marketing de acum acelea erau doar baza piramidei.
Acum daca vrei sa lucrezi ca specialist marketing, pe langa toate cunostintele enumerate mai sus, trebuie sa ai cunostinte despre site-uri web, promovare online, campanii Adwords, social media, analiza activitatii intreprinse online de concurenta, SEO, SEM, web copywriting, newslettere…
Internetul a inceput sa fie folosit tot mai mult in comunicarea si promovarea produselor unei companii, iar cunostintele legate de internet pot sa te ajute sa obtii mai usor un job in domeniu. Nu zic ca nu se poate fara ele, dar de multe ori fac diferenta un job sau statul acasa.
Daca as fi ramas la nivelul de pregatire din 2006 probabil acum ma plangeam ca viata e grea, ca nimeni nu vrea sa ma angajeze, ca e nasol cu criza asta. Mai pe scurt, as fi cautat scuze pentru ca nu am facut nimic in plus pentru dezvoltarea mea profesionala. In schimb am ales sa invat, sa ma perfectionez, sa ma dezvolt. Marketingul si comunicarea in general sunt domenii foarte dinamice, in care cunostintele trebuie actualizate si imbogatite permanent.
De fapt asta se intampla in cam toate domeniile (in afara de joburile la stat cred). Cerintele pentru un loc de munca se modifica continuu, asteptarile sunt tot mai mari, stacheta e ridicata tot mai sus. Daca alegem sa ignoram schimbarea riscam sa fim dati la o parte.
Cum poti sa pastrezi pasul cu jobul si domeniul in care lucrezi, cum poti sa te asiguri ca esti un bun specialist in domeniu?
Zilele trecute treceam prin fata televizorului si am prins o reclama legata de un reality show, care cica ar fi primul reality show din Romania axat pe jocul de poker. Rezumat pe scurt show-ul va prezenta cum 8 vedete autohtone descopera tainele jocului de noroc si joaca poker pana cand una din ele castiga. In plus cei care se uita la show au si ei sansa de a juca la aceeasi masa cu vedetele si de a castiga potul cel mare. Oare chiar se va uita cineva la show-ul asta?
Cred ca da, tinand cont de realitatea economica din Romania. Am remarcat in ultima perioada o crestere a apetitului romanilor pentru orice fel de joc care le poate oferi castiguri fabuloase si rapide. Uitati-va la numarul tot mai mare de romani care joaca la Loto, aruncati o privire pe strada si numarati cazinourile care incep sa fie la fel de dese ca farmaciile, intrati pe internet si vedeti cati romani sunt interesati site-urile de poker online.
Eu? Eu recunosc ca nu prea le am cu jocurile de noroc si nici nu sunt atras prea mult de ele. Cand eram mic mai jucam Septica sau Macao, s-a mai intamplat sa fiu la o masa cu prietenii si sa jucam Whist, cunosc chiar si regulile de baza ale pokerului. Totusi, nu am simtit niciodata fascinatia pe care o au jucatorii de poker pentru acest joc, nu am inteles cum sunt in stare sa piarda zile si nopti in jurul mesei de joc.
Cand vine vorba de poker insa trebuie facuta o mentiune. Am prieteni care joaca frecvent si imi spun ca in poker nu e vorba doar de noroc, ci contraza mai ales strategia, cat de bine iti poti citi adversarii, cum stii sa iti planifici urmatoarele miscari.
Unii joaca pentru bani, altii joaca mai ales pentru satisfactia de a castiga, de a invinge, dar cam toti jucatorii pe care ii cunosc imi spun ca in poker norocul nu e deloc intamplator. Poate conteaza, dar putin. Cu alte cuvinte, ca sa joci poker nu trebuie sa fii doar norocos, ci trebuie sa fii un bun strateg, psiholog, planificator.
Poate ca de aia nu sunt eu bun la poker. Nu ma descurc extraordinar nici cu cititul expresiilor, nici cu realizarea de strategii. Insa imi place sa ma uit la altii cum joaca.
Dar voi? Va plac jocurile de noroc sau sunteti de partea mea, a celor care prefera sa urmareasca?
In seara asta am venit prin ploaie acasa, pe jos. Partea mai tare este ca nu am venit pe jos de placere, ci fiindca tocmai mi s-a furat bicicleta, care era legata bine, cu un antifurt din lant gros, ce nu putea fi taiat usor, antifurt ce era prins de un cablu de curent electric la parterul cladirii unde lucrez, sub scari, in interior.
Culmea e ca nimeni nu a vazut nimic, nimeni nu a auzit nimic, desi la etajul 1 este un centru medical si lumea circula mereu pe scari. Ca in Romania, ce mai… Chiar ma uitam zilele trecute la spotul pe care il pusese Piticu, despre cum se fura bicicletele in Bucuresti, si ma gandeam ca asa e frate, in Romania nimeni nu se baga, toti zic ca nu e treaba lor si merg inainte. Poti sa furi o bicicleta, sa il bati pe unul in centrul orasului, romanii nu se baga. Sa vedem si clipul:
Sincer sa fiu nici macar nu inteleg ce a gasit hotul la bicicleta mea. Era un jaf gen Mountain Bike vechi de zece ani, pe care nu o mai folosisem de vreo 7 ani. Adusesem bicicleta in Iasi in vara, ca sa ma misc mai usor si sa folosesc masina mai putin. Ii facusem revizia la zi, ii cumparasem antifurtul ala gros…de fapt cred ca asta l-a atras pe hot, antifurtul. Chiar ma gandeam cand am dat 65 de lei pe revizie ca ii dublasem valoarea bicicletei. Daca mai pun si antifurtul, si camerele pe care le schimbasem, deja ii triplasem valoarea jafului de bicicleta.
In fine, ati prins ideea, era un jaf de bicicleta, arata ca un jaf, dar o reparasem ca sa fie in stare de circulatie, si tineam la ea, pentru ca avea valoare sentimentala, era bicicleta mea de la inceputul liceului. Si acum un idiot care nu avea ce face a furat-o si probabil o va vinde cu 50 de lei. Ma enervez mai mult pentru ca in afara de nenorocitul care a furat-o nu am pe cine sa dau vina? Pe mine nu pot, deoarece am luat toate masurile de precautie posibile (mai lipsea sa urc cu bicicleta 3 etaje si sa o bag in birou). Pe statul de rahat in care traim nu pot, deoarece nu e responsabilitatea lui sa prinda hotii de biciclete. De fapt e a politiei, dar li se rupe, sunt sigur.
Pe cine sa mai dau vina? Pe toti oamenii care au circulat pe scari in timp ce hotul probabil taia antifurtul? De ce s-ar fi bagat ei? Doar sunt niste romani, iar politica noastra, a romanilor, este mereu de neutralitate.
In fine, nu ma mai lungesc, vroiam doar sa va spun ca eu caut un hot de biciclete. Daca as pune mana pe el, cu siguranta as avea grija sa ajunga cu mai putine oase intregi la politie, presupunand ca ar mai ajunge. Dar cum sunt sigur ca nu il voi gasi, ii doresc sa isi rupa mainile si picioarele cat mai curand, sa nu i se mai scoale si sa umble toata viata intr-un scaun cu rotile, ca tot ii plac rotile foarte mult. Doar asa, de karma.
Mai e cineva prin zona cu bicicleta furata? A meritat sa mergeti la politie? Eu nu m-am mai dus, nu aveam chef sa pierd cateva ore inutil.
P.S: Accept si donatii sub forma de bicicleta, daca va incurcati in ea prin casa. :d
Update: cablul de curent de care era prins antifurtul era de fapt fibra optica de la RDS&RCS. Hotul a taiat cablul si a lasat toata cladirea fara internet ca sa fure bicicleta. Deci antifurtul a fost ok, dar fibra optica nu.
